Sub meri
Nu sunt ce par a fi (1936)
de Ion Minulescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Se scuturau de floare merii...
Cărarea-ntreagă părea ninsă
Și-n nesfârșita pace-a serii
Câte o stea cădea, desprinsă,
Sfios eu te țineam de mână
Și tu mă ascultai uimită;
Îți povesteam un basm c-o zână
Ce de un prinț era-ndrăgită.
Și amândoi atunci vrăjiți
De-acea poveste minunată,
Ascunși sub merii înfloriți,
Ne-am sărutat întâia dată.
..........................
Trecut-au ani de-atuncea mulți
Și azi prin flori străbate luna...
De ce nu vii să mai m-asculți
Să-ți spun povestea cea cu zâna?
Din nou să ne vrăjească iar
Aceleași vorbe din trecut...
Ce trist mi-e traiul și amar!
Ce mult aș da să mai sărut!...