Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... Îți

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana Orasenii, pe trotoare, Merg tinandu-se de mana, Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe

Nu-i nimeni... nimeni să ne vada si să ne-auza - Nu pleca. Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata, Da-mi degetele-ti inelate

Cantecul nebunului Ei sunt cuminti... Eu sunt nebun... Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -- Poate ca ce-l cuminte-s Eu -- Desi de cite ori

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata... Eu cred c-a fost o scurta nebunie... Dar ce anume a fost Ce-am vrut sa fie, Nu vom sti-o poate

Pe cand iubeam - C-am suferit si eu de-aceasta boala - Iubeam o fata care ma-nsela Exact ca-n poezia mea: \"Romanta celei care-nsala\" A carei

Nu-i cer nimic... Si totusi, daca-ar vrea - O, daca-ar vrea sa-mi dea ce nu-i cer inca! Ar face dintr-un lac o Marmara Si dintr-un melc, un Sfinx

Pe scara sufletului meu M-am întîlnit cu Dumnezeu- Eu coboram mîhnit din conștiința mea, Iar El urca surîzător spre ea !... Și ne-am oprit la

Ce văd!… E-adevărat?… Tu ești?… Cum?… N-ai murit?… Tot mai trăiești?… Pendulă care te-ai oprit din mers, Încerci acum să mergi în sens

Ochii negri, Parul negru, Si-mbracata-n negru toata, A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate... Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de

N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Și ce-a putut să fie s-a sfârșit... N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de

Și-ai să mă uiți – Că prea departe Și prea pentru mult timp pornești! Și-am să te uit – Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești. .............

Nu beau, Nu cânt Si nu iubesc!... Sunt ca un vechi raboj de lemn, Pe care-ncep sa recitesc Înfrângerile-n sens invers, Ca-n suflet, fiecare

De ce-ti sunt ochii verzi - Culoarea wagnerienelor motive - Si parul negru ca greseala imaculatelor fecioare? De ce-ti sunt buzele patate de

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înșelat!... N-a fost decât un început de nebunie, De care-ntâmplător

Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!... Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând, Sau poate prea

Asculta, priveste si taci ! … Asculta, sa-nveti sa vorbesti, Priveste, sa-nveti sa cladesti, Si taci, sa-ntelegi ce sa faci… Asculta,

Cheia ce mi-ai dat aseară - Cheia de la poarta verde - Am pierdut-o chiar aseară!... Dar ce cheie nu se pierde? Cheia ce mi-ai dat aseară Mi-a

În mine, În tine Și-n el Inima cântă Și plânge la fel... Cântă Și plânge Înfiptă în noi – Căntă în clipa în care ne naștem Și plânge cu

Necunoscuta care se vindea N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era, Dar fiindcă ea aflase cine sunt- Poetul poreclit \"Fluieră-vînt\"- Și

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai. Cînd vei intra În parcul meu, Nisipul aleelor deșarte, Îmbrățișînd pantofii tăi albi, va tresări... La

Dupa fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortina, si din spasmul agoniei de lumina înprumuti aspecte noi monotoniei. Întunerec...

Ochii negri, Parul negru, Si-mbracata-n negru toata, A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate.. Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari

Imperativa si sonora ca un final de tamburina, când fulgerile vagabonde te prind si-ti sfâsie vesmântul, cobori spre noi, cu lacomia pagâna, calda si