Romanța ultimului sărut
de Ion Minulescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îți sărută gura
Îți soarbe lacomă și respirarea
Cu care-ți prelungești caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Þi-a creionat-o după chipul său -
Așa cum i-a dictat-o inspirarea!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcați cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Și-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!...
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... \"va urma\".
Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ți voi lăsa - drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Și... \"Veșnica ta pomenire\"
Pe fundul celor opt pahare
De țuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ți purtară
Coșciugul în spinare.
Oprește-mă!...
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât așa
Cum a vrut Ea...
Și tot așa va săruta mereu,
Fiindcă - fatal - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ion Minulescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Curent
- Simbolism
- Cuvinte
- 184
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Minulescu. “Romanța ultimului sărut.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ion-minulescu/poezie/romanta-ultimului-sarutIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.