Întoarcerea poetului
de Ioan Alexandru(2005)
1 min lectură
Mediu
… Trag clopotele-n răsărit, trag clopotele
În Pustie, aici este un singur schit
Și-o singură împărăție. Trag clopotele, trag
Clopotul vesnic în Pustie. E numai plâns înnădușit
În preacurata liturghie. Pustia nu-i
Decât un schit. În noaptea asta
Veșnicească și clopotele pururi trag
Căci nu-i cine să le oprească.
Eu sunt schitul și Pustia, eu sunt
Și clopotul pustiu. Și cine îmi aude graiul
Rămâne greu, rămâne viu.
Trag clopotele, ard și plâng. Curg clopotele
În Pustie. Pustia e un clopot orb ce-și caută
Vederea în Pustie.
O, noapte veșnică, O, răsărit, O, focuri pururi
Fără nume. Trag clopotele negre și e vânt
Si, cineva se naște-n lume.
Și iarăși clopotele vin cu focurile despletite
Și se lipesc de capul meu
În graiuri nemaideslușite.
Pustia este maica celui care umblă
Ca pe uscat pe mare. …