Iov
de Ioan Alexandru(2005)
1 min lectură
Mediu
Pierduse tot și toate îl dureau
Carnea pe trup și orice amintire
Dar ceva în el crescuse uriaș
Și-nțelegea că asta e iubire
Părasit de prieteni și averi
Sugrumat de răni și de puroaie
Lins de flăcări și de remușcări
Sta pe rug cântând în vâlvătaie
Se-ncinsese-n suflarea lui
În adâncul neputinței sale
Ca un fel de dans mistuitor
Trâmbițând la ceruri osanale.
Înecat de milă și de dor
Copleșit de fericiri senine
Iov știa de moarte c-a scăpat
Și traia de-acum făra de sine.