Frații dioscuri
de Ioan Alexandru(2011)
1 min lectură
Mediu
Ziua chinuiți în infern împreună
ne păstrează eterni
batjocoritor clipa anume
când vine noaptea
și porțile iadului se desfac.
Pe aripi de zefiri
cădem în paradis,
atât de puri și plini de fără nici o vină.
Brusc se deslipește osteneala,
moartea de noi.
Printre colonade
și Eve goale - aievea -
pășim domol în corurile fericirii.
Ambiția și teama omenească,
frigul și suferința
nu ne-au părăsit.
Căci zorii vin cumpliți
cu armele de trudă;
egali și înhămați
iar coborâm
cu pieptul în noroaie.