Loreley
de Guillaume Apollinaire(2009)
2 min lectură
Mediu
Loreley
La Bacharach de-o vrăjitoare blondă se zvonea
Mureau pe rând bărbații îndrăgostiți de ea
Episcopul chemând-o-într-o zi la judecată
Orbit de frumusețea-i o și iertă îndată
O Loreley frumoaso cu ochi de nestemate
Ce mag a pus în tine puterea-i fără moarte
Sătulă sunt de viață mi-s ochii blestemați
Căci au murit părinte privindu-mă bărbați
Mi-s ochii două flăcări nu nestemate rare
Zvârliți-i dar în flăcări să-și afle-a lor pierzare
În flăcările tale eu ard copila mea
Să te condamne altul tu m-ai vrăjit deja
Nu râdeți preasfințite rugați-vă deci iute
Dați semn să mă omoare și Domnul să vă-ajute
Iubitul meu plecat e pe-ndepărtat meleag
Dați semn să mă omoare căci n-am nimica drag
Mi-e inima bolnavă eu trebuie să mor
De m-aș privi-n oglindă ar trebui să mor
Mi-e inima bolnavă căci n-am pe-al meu iubit
Mi-e inima bolnavă de când m-a părăsit
Episcopul la sine trei cavaleri chemat-a
Duceți-o-n mânăstire e rătăcită fata
Te du nebună Lore cu ochi tremurători
Vei fi în alb și negru măicuță mâine-n zori
Porniră-apoi toți patru la drum peste muscele
Îi implora frumoasa cu ochii plini de stele
Lăsa-ți-mă o clipă pe acel mal frumos
Ca să mai văd o dată castelul meu frumos
Și să-mi mai văd în fluviu ochi limpezi blonde plete
Voi merge-apoi în schitul de văduve și fete
Zburda pe stâncă vântul prin părul ei bălai
Strigară cavalerii o Lore Loreley
Pe Rin sosește-o luntre e el de bună seamă
Iubitul meu e-ntr-însa el m-a văzut mă cheamă
O inima-mi se-nmoaie iubitul meu sosește
Atunci ea se apleacă și-n Rin se prăbușește
Căci s-a văzut în unde frumoasa vrăjitoare
Cu ochii săi ca Rinul cu părul ei de soare
Versiune românească de
Petru Dincă
Mă bucur să o găsesc aici, după atâta vreme.
Felicitări!