Grigore Vieru›Poezii

• Tu n-ai asemănare În cele pământeşti. Născând, tu eşti un geniu, Un geniu, mamă, eşti. Tu eşti zămislitoarea, Eşti pomul numai

O, ce frumoşi ne sunt părinţii, Părinţii mei, părinţii tăi! Aşa frumoşi sunt numai sfiinţii, Numai fiinţa lacrimii! Putem trăi în voie

...Iar tu să vii din ploaie cu părul lung și ud și eu din plete stropii cum pică să-i aud. Să vrei să te apropii eu să blestem

Tu mă iartă, o, mă iartă, Casa mea de humă, tu, Despre toate-am scris pe lume, Numai despre tine nu. Să-ți trag

A venit toamna ca un sfârșit de lume. Copacii în vânt își aruncă epoleții de aur și fug în neștire. Adorm în camera amintirilor ca în

Puternic nu sunt, Nu pot fi de față Cu sângele meu Când e rănit. Nu îndrăznesc Să calc în picioare Vipera ce m-a încolțit. Nu pot până

Această pâine rotundă Crește pe apă Ca floarea de lotus – Pe apa sudorii noastre. Această pâine albă Desface-se albă, dulce Ca floarea

S-a numărat câți s-au pierdut În focul care a trecut. În care s-a pierdut și tata, Dar socoteala nu e dreaptă. A murit o țărancă la

– Moş Crăciun, că drag ne eşti. – Şi voi mie, pui cereşti. – Când mai vii de daruri plin? – Păi, la anul, când să vin? – Dar mai repede nu

Măi curcane-curcănele, Ce ţi-ai pus la gât mărgele? N-am văzut băiat vreodată Cu mărgele ca la fată.

Lui Spiridon Vangheli Tu ştii Că un cântec frumos Pentru copii Poate salva în viitor O Patrie. Tu ştii că un copil Nu merge

Kiwi e o pasăre, Kiwi, kiwi, kiwi, Kiwi tare dragă mi-e, Kiwi, kiwi, kiwi. N-o văzui, de bună seamă, Kiwi, kiwi, kiwi, Dar îmi place cum o

Cine bine va cânta, Un covrig va câștiga. „Cu-cu! Cu-cu! Cucurigu!” Oare cui să-i dăm covrigul?!

Soare-soare, domn bălai, Spune, câte raze ai? – Zău că nu ştiu, măi nepoţi, Câte am, ajung la toţi! Soare-soare, domn frumos, La câţi dai

Treaz ca pasărea, din zori, Statuie cu miei, cu flori, Aplecat puţin ca spicul… Tare drag îmi e bunicul!

S-a dus ploaia, hopa-hop, Peste dealuri şi hârtop! Iepuraşu-i bucuros: Nu mai tună fioros! Râde cerul albăstrui, Curcubeul – gura

Lui Arcadie Suceveanu Cu nașterea zilei Sângele mi-am unit, Cu viața cea hăituită A cuvintelor noastre. Veni-va o zi Când pustiul din

Curând Va răsări soarele Gol, rourat. Spice l-or înveli, Ramuri l-or acoperi. Curând Va asfinți soarele Și va avea îndureratul Meu

Invidiez totuși pe-acei care slovele-adună și pot să le-nșire cu dibăcie pe firul de iarbă. Dar mie, ehei, mie să-mi dați

Bată vântul cât de tare, Nu se stinge mândrul soare! Bată vântul cât o vrea, Nu se stinge nici o stea! Bată vântul fără milă, Nu se

Nu mai vreau nimic altceva. Vreau să umblu În jurul casei mele Ca preotul în jurul bisericii În noaptea Învierii; Să mă așez jos La

Lui Dan Verona Cuprinsu-m-au frățește Brațele crucii Pe care o duc. Cu trupul ei cald M-am învelit.

– Bună vreme, ghiocel! – Bună vreme, băieţel! – Hai cu mine, eşti desculţ… – Dacă noi suntem mai mulţi!

Lui Horia Zilieru Din oameni de piatră Era format zidul acela. Se afla printre ei unul Considerat nebun. „Veni-va potopul!