Giorgios Seferis›Poezii

Pânze pe Nil, păsări fără grai, cu-o aripă care-și caută-n liniște perechea, pipăind pe absența cerului un trup de efeb

Întins câmp și neted; de departe se vedea mișcare de brațe care sapă. Pe cer, rotocoale de nori; ici și colo o trâmbiță aurie și

Privighetorile nu te lasă să dormi la Platres.” Privighetoare timidă, în răsufletul frunzelor, tu care dăruiești răcoarea sonoră a

Ce sunt după ei, sufletele noastre, călătoresc pe punțile de nave decăzute aglomerată cu femei îngroșate și copii plângând incapabili să se

Și un suflet dacă este să se cunoască pe sine trebuie să se

M-am trezit cu acest cap de marmură în mâinele mele; îmi obosește coatele și nu știu unde să îl pun jos. Cădea în visul din care eu

Casele pe care le aveam mi le-au luat. Războaie, distrugeri, exiluri... Se întâmplase nefaști să fie anii. Uneori țintașul găsește pasărea-n

Indiferent dacă-i amurg sau prima lumină-a zorilor, iasomia rămâne întotdeauna albă. traducere de Petru Dimofte

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu, să mi se acorde această graţie. Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici că încetul cu

Nu i-am cunoscut; era doar speranţa-n adâncul nostru care spunea că-i ştiam din copilărie. I-am văzut de vreo două-trei ori, apoi luară

Soarele acesta era al meu și al tău; l-am împărțit. Cine suferă sub mătasea aurie, cine moare? O femeie țipa lovindu-și sânul

Soarele amiezii, pumni strânși, ploaia măruntă și țărmul năpădit de vechi chipuri sfărâmate. Ne-nsemnate, coloanele; numai sfântul

Pe măsură ce anii trec se înmulțesc judecătorii cari te condamnă. Pe măsură ce anii trec și vorbești cu mai puține voci, vezi cu alți ochi

Încă puțin și vom vedea migdalii înflorind marmora strălucind în soare marea unduind. Încă puțin să ne ridicăm puțin mai

Țara noastră este închisă, toți munții acea zi și noapte au cerul scăzut ca acoperișul lor. Nu avem râuri, nu avem puțuri, nu avem

Sângele tău îngheța cândva ca luna. În noaptea fără capăt sângele tău își desfăcea imaculatele aripi peste stâncile negre, peste forme de

DL. Grădina cu fântâni în ploaie veți vedea numai din spatele

Încă mai bine într-o peșteră. Obișnuia să fie ușor să elaborăm idoli și ornamente să-i mulțumim prietenilor care ne-au rămas

Îngerul trei ani am așteptat pentru el, atenția, scanarea strânsă pini pe malul stelelor. Unul cu lama plugului sau chila navei am căutat

M-am trezit cu acest cap de marmură în mâinile mele; îmi epuizează cotul și nu știu unde să-i dau jos. Era căzut în vis când ieșisem din

Nu sunt asfodele, violete, nici zambile; cum să vorbești cu cei morți? Morții știu numai limbajul florilor de aceea tac, călătoresc și tac,

L-am văzut ieri oprindu-se la ușă sub fereastra mea; să fi fost pe la șapte; cu el, o femeie. Avea întru totul purtarea lui Elpinor

Malul oceanului se amestecă cu o zonă montană. Din stânga noastră, vântul de

Uneori sângele tău îngheța ca luna în noaptea fără sfârșit, sângele tău răspândirea aripilor sale albe rocile negre, formele de copaci și