Chipul destinului când se naște un copil, cercuri de stele și vântul într-o noapte întunecată de făurar, bătrâne cu leacuri, tropăind pe

Iată că-mi plac în sfârșit acești munți cu această lumină, cu piele încrețită ca pântecul elefantului când ochii i se strâmtează de

Somnul te-a înfășurat în frunze verzi ca un copac ai suflat ca un copac în

Chiar dacă suflă vântul, nu ne răcește și umbra este slabă sub chiparosii și toate pantele ascendente până la munte; ele sunt o povară

Deci, trecând foarte mult înaintea ochilor noștri că nici ochii noștri nu au văzut nimic, ci dincolo și în spatele lor era o amintire ca o

Destinul nostru, plumb topit, nu poate să se schimbe, nimic nu-i de făcut. Am vărsat plumbu-n apă sub stele deși se-aprind

◊◊◊ Picură în lac un singur strop de vin şi soarele se stinge. ◊◊◊ Scaune

Era ziua cu nori. Nimeni nu mai decidea. Sufla un vânt slab. „Nu e gregos e siroco”, izbuti un glas. Câțiva palizi chiparoși pe o pantă

Dă-mi mâinile tale, dă-mi mâinile tale, dă-mi mâinile tale. Am văzut în noapte vârful ascuțit al muntelui, am văzut câmpia inundată

Pe pistă, încă o dată pe pistă, pe pistă, de câte ori în jur, cât

În pieptul meu, rana se deschide din nou când stelele coboară și îmi devin familie când liniștea cade sub urmele oamenilor. Aceste pietre se

Marea se unește în apus cu un lanț de munți. În stânga noastră vântul suflă și-nnebunește, acest vânt ce dezbracă de carne oasele. Iar casa

Trei porumbei roșii în lumină înscriindu-ne soarta în lumină cu culori și gesturi ale oamenilor am iubit odată.

Regret să fiu lăsat un râu larg prin alunecare fără a bea o singură picătură. Acum mă scufund în piatră. Un copac mic în solul roșu este

Cu primăvara din nou a îmbrăcat culori vii și umblând ușor cu primăvara din nou, cu vara din nou zâmbea. Printre mugurii cruzi

Dolphins bannere și sunet de tunuri. Marea odată atât de amară

Stai, trecătorule, în fața lacului liniștit; marea ondulată și torturatele corăbii, drumurile ce-nfășurau munți și iveau stele toate

Portul este vechi, nu mai pot aștepta pentru prietenul care a părăsit insula cu pini pentru prietenul care a părăsit insula cu

Noi cei care am pornit în acest pelerinaj el se uita la statuile rupte a devenit distras și a spus că viața nu este atât de ușor de pierdut că

Trei roci, câteva pini arși, o capelă singuratică și mai

Un pic mai departe vom vedea copacii de migdale care înfloreau marmura strălucind la soare marea în valuri un pic mai departe, să ne

Valuri înflorite și munții la apusul lunii; marea piatră alături de nopali și asfodele; urciorul care nu vroia să sece odată cu ziua

Oriunde călătoresc, Grecia mă rănește. La Pilios, cămașa Centaurului, între castani, aluneca printre frunze să-mi înfășoare trupul pe