Georg Trakl›Poezii
(245 texte)Poet austriac, născut la 3 februarie 1887 (la exact 5 ani de la nașterea lui James Joyce) în Salzburg, ca fiu al lui Tobias Trakl, comerciant șvab de Biografia completă →
Seara – a 2-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
Încă e galbenă iarba, cenușie și neagră pădurea; Dar seara mijește-un verziș. Rece și limpede râul coboară din munți, Răsună în ascunziș
Seară
Poezii – Ed. Minerva 1988
Un pârâu albastru, potecă și seară pe lângă colibe surpate. După tufișuri întunecate copii se joacă cu bile albastre și roșii; Unii își
Melancoliei
Poezii – Ed. Minerva 1988
Albastrul suflet mut s-a-nchis în sine, Prin geam deschis coboară codrul brun, Calm de jivine sumbre; moara-acum Jos macină în vale, puntea
Atât de încet
Poezii – Ed. Minerva 1988
Atât de încet răsună Seara albastrelor umbre Pe zidul alb. Apune în liniște anul tomnatic. Oră a nesfârșitei melancolii, Ca și cum
O paloare
Poezii – Ed. Minerva 1988
O paloare – odihnindu-se-n umbra surpatelor trepte – Se scoală noaptea-n făptura de-argint Și merge-n galeria boltită. În răcoarea
Florile soarelui
Poezii – Ed. Minerva 1988
Voi, flori-ale-soarelui aurii, Lăuntric spre moarte-aplecate, Voi, maici de smerenie pline În astfel de liniște Se-ncheie anul cu
Lângă noul vin – 1-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
Soare-n purpuriu declin, Rândunici în zarea clară Au plecat. Sub bolți de seară Închinăm cu noul vin; Râsul tău nebun
Judecată
Poezii – Ed. Minerva 1988
Colibele copilăriei tomnatice sunt, Cătun prăbușit; chipuri întunecate, Mame ce cântă seara în vânt; Rugi la ferestre și mâini
Reîntoarcere
Poezii – Ed. Minerva 1988
Când seara respiră pace-aurie În fața pădurii și-a pajiștii sumbre Un privitor este omul, Păstor sălășluind în liniștea amurgită a
O, sălășluirea
Poezii – Ed. Minerva 1988
O, sălășluirea-n tăcerea grădinii-amurgite, Când ochii surorii s-au deschis în frate rotunzi și-ntunecați, Purpura zdrobitelor guri S-a
Roua primăverii
Poezii – Ed. Minerva 1988
Roua primăverii ce cade de pe crengi Întunecate, noaptea se lasă Cu raze de stele, când pe-ale luminii tu le-ai și uitat. Sub bolta de
La marginea unei vechi fântâni
Poezii – Ed. Minerva 1988
a 2-a variantă Sumbră tâlcuire a apei: Frunte zdrobită în gura nopții, În neagră pernă suspinând albăstria umbră a băiatului, Freamătul
Liniștea
Poezii – Ed. Minerva 1988
Liniștea celor morți îndrăgește grădina bătrână, Nebuna care-a trăit în albastre odăi, Seara apare la geam liniștita făptură Dar ea cobora
De-a lungul zidurilor
Poezii – Ed. Minerva 1988
Un drum însoțește, vechi drum, Grădini pustii și ziduri părăsite. Fiori milenarelor tise trimite Vântul ce urcă și cade molcum. Dănțuie
Tânguire nocturnă – I-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
Noaptea s-a deschis peste fruntea răvășită Cu stele frumoase Pe colină, când tu împietrit de durere zăceai, O sălbăticiune îți
Deliruri - a 2-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
2 Sumbră tâlcuire a apei: Frunte în gura nopții, În negre perne suspinând trandafiria umbră o omului, Roșeață a toamnei, freamătul arțarului
Noaptea albastră
Poezii – Ed. Minerva 1988
Noaptea albastră domol s-a deschis pe frunțile noastre. Lin ni se-ating putrezitele mâini Dulce logodnică! Fețele noastre păliră, perle
O, fagii
Poezii – Ed. Minerva 1988
O, fagii desfrunziți și zăpada negricioasă. Din miazănoapte adie lin vântul. Aici, pe poteca ruginie Cu luni în urmă ceva întunecos a
Făptura
Poezii – Ed. Minerva 1988
Făptura ce îndelung a trăit în răcoarea întunecoasei pietre Răsunând își deschide palida gură Ochi rotunzi de bufniță – aur
Ceasul mâhnirii
Poezii – Ed. Minerva 1988
Negru, pasul urmează-n grădina-ntomnată Luna sclipitoare, Lângă ziduri ce-ngheață se năruie noaptea măreață. O, ceasul cu spini al
Lângă noul vin – a 2-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
Soare-n purpuriu declin, Rândunici în zarea clară Au plecat. Sub bolți de seară Închinăm cu noul vin; După munți zăpadă cade. Verde-al
Cu trepte
Poezii – Ed. Minerva 1988
Cu trepte roz coboară piatra lin În smârc, râs negru, cânt de-alunecare Făpturi din camere tot ies și vin Rânjind în luntrea neagră
Seara – 1-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
Încă e galbenă iarba, cenușiu și negru copacul Dar cu pas înverzind tu mergi de-a lungul pădurii, Copile ce privești cu ochi mari în
Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui beat a 2-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
Vânt, voce albă, șoptind la tâmpla celui beat; Putrezită potecă. Lungi dangăte de vecernie se scufundaseră-n mâlul iazului Și deasupra