Geo Dumitrescu›Poezii

În groapa neagră, poate chiar într-un cimitir, oamenii, prietenii mei înarmați, își ascultau propriile șoapte - toți erau murdari, slabi, și

Astazi, punand mana pe ochi, m-am gandit ca esti frumoasa, ca te iubesc, ca as vrea sa fii intotdeauna a mea... Si gandul mi se parea cuminte

Acum pictez un tablou mare - vreau să-mi fac un autoportret. Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit, aici, creierul - un aparat sacru și

Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră!... Tot ce mi-ai dăruit sporește, urcă - piere încet ce ți-am dat, așa cum seacă bălțile

Numai vesti rele mai astept. Numai vesti proaste mai pot aduce : a mai murit un copac, a mai plecat o pasare, cineva si-a taiat sufletul

Am ajuns in toamna acestei zile. Ar trebui sa ploua si inimile sa doarma, calendarul ar trebui sa-si fluture disperat si ridicol

Omul care păzea luneta părea să fie filozof, părea să știe multe din tainele cerului - i-am dat doi lei să mă lase să privesc luna și să

Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul! prietene, versul e otrava si painea e scumpa si rea; altadata sedeam de vorba si scuipam si nu

Uite, melcul tăcerii înaintează... Te-am întrebat de ce-ai râs (acum un an!). O muscă (plictiseala?) se plimba pe tavan - am mai vazut undeva

FORD Știi, omule nou, ieri am plecat cu închipuirea peste întinderile tale de pământ și viață ; nu credeam că femeia ta e mașina de gătit cu

Pentru toți cei cinci frați din mine, mănânc pâine, înjur și scriu pentru fiecare sunt un sicriu sau o întinsă plapumă de bine. Către toți cei