Romantism
de Geo Dumitrescu(2004)
2 min lectură
Mediu
Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!
prietene, versul e otrava si painea e scumpa si rea;
altadata sedeam de vorba si scuipam
si nu ne parea rau ca timpul trecea.
Astazi, in birou e prea frig si oamenii sunt uscati
si galbeni -
fiecare e plin de mila si toti au un gand meschin.
Noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin.
Altadata eram mai prosti si ne vedeam de treburi;
aveam bani, timp, nostalgia foamei - si era bine,
stiam doar ca in Japonia se vand becuri ieftine
si ca zilele ne sunt teribil de putine.
Suntem oameni inteligenti - ti-e mai mare dragul!...
Vom avea si noi sa povestim de un razboi
frumos, mare, epopeic, nemaivazut,
la care, ehe! am luat parte si noi!...
Prietene, iti spun,versul e otrava si painea e scumpa.
O sa te intreb totusi, peste cinci ani - fara pic de
pedanterie -
(cand vom fi iar prosti si vom avea vreme):
\"...Inainte, sau dupa marea batalie?\"
Maine o sa vie primavara cu flori multe si inutile -
dar fetele sunt dactilografe si luna e patata de venin,
noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai imbeti trebuie sa bei spirt, nu vin...
Ianuarie, 1942
E ca și cum eu
M-aș despărți pe din două,
Ca și cum un fulger
Ar pătrunde în stâncă,
Stânca s-ar crăpa
Și ar fi cu un vârf
Tâșnit spre cerul întunecat,
Iar cealalată jumătate
Dărâmată în bolovani în jos
La vale, în ape.
O jumătate care țâșnește în întuneric,
Dar în sus, țâșnind în formele pietrei
Și o jumătate rostogolită
În bolovani,
În marginea drumurilor,
Bătute de oameni.