Portret
de Geo Dumitrescu(2004)
1 min lectură
Mediu
Acum pictez un tablou mare -
vreau să-mi fac un autoportret.
Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,
aici, creierul - un aparat sacru și concret.
Undeva vor fi neapărat nasul, gura,
n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,
aici în colț o să-mi pictez gândurile -
o claie informă de rufe murdare.
Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -
va lăsa să se vadă interiorul
(cu totul neinteresant, în definitiv),
sus, sprâncenele iși vor schița zborul.
Două aripi vor fi probabil și urechile,
fruntea cutată - o scară către infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia roșie a sărutului-mit.
Un ochi atent va mai putea zări, în fine,
cicatricea unei găuri în frunte,
sau, în maldărul recuzitelor inutile,
ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte...
Februarie 1941
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Geo Dumitrescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Geo Dumitrescu. “Portret.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/geo-dumitrescu/poezie/portret-62858Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.