Orașul avea o singură casă casa avea o singură încăpere încăperea avea un singur perete peretele avea un singur ceas ceasul avea o singură

Bulgărele mic (firește, Dacă se rostogolește) Se preface în morman, Iar un morcov și-un tăciune Fac din bulgăre un june Pinguin sau

Pe o cale ferată pustie le vorbeam pietrelor cu un foșnet prelung seara cădea ceva se surpa printre crengi se năruia într-o haotică

Pentru a nu știu cîta oară cerul încăpea în botul unui pui de vulpe Eu ședeam pe o scară de ciment cu niște cărăbuși pe față o floare galbenă

Ce flori frumoase făcea pictorița pe femurul nostru albastre galbene portocalii flori minunate noi toți școlari poeți toți viguroși toți

Câteodată trupurile înecaților ieșeau la suprafață și mușcau din lumânările aprinse și din cenușa focurilor de pe mal apoi se răsucea cu fața

Dacă așa stau lucrurile mă voi culca pe o margine de trotuar în stația de tramvai lângă femeia care vinde limonadă sau mă voi așeza pe scaunul

Pe sub încremenitele balansuri ale norilor se pierde vuietul lăsat în voia lui el spune și arată ăncotro să se îndrepte tristețea vegetală când

Aproape de aproape în rădăcina asta ceva se străduie să redevină iar noi rămâne să ne întrebăm dacă să trecem cu vederea blândețea lui

pe întuneric una m-a lovit cu cotul (o fată de vreo șaisprezece ani cam deșirată n-o vedeam bine mai ales că plângeam) nu mai plânge mi-a spus nu

Când te opresti în fața oglinzilor o mâna iese din apele clare ca să te mângâie o mâna care este totdeauna a ta aceasta mâna de mătrăgună și de

\"Craie, enrôle-moi, cadavre, dans ton principe, afin que l\'armée victorieuse des insurgés ne bute pas contre les degrés de mon armature.\" René

Târziu pe când mă aflu la înălțimea lor niște fete dansează pe întuneric au multe brațe s-au oprit ah cum îl purtăm în ureche și el ne cântă la

Curând trezindu-ne cu ochii gâfâitori discutam ca despre coamele aspre ale profeților și eu spuneam de fapt există o singură mamă pentru

să-mi spună c-a avut un vis cu mine pe-o stradă aglomerată Acolo sînt de obicei trei fete două din ele mor de la bun început a treia mai

Umerii mei au clipit o orgie de pleoape și femeile rămân neclintite în fața uraganului cu gustul uraganului pe limbă cu forma uraganului care

Va trebui odată și odată să trecem împreună prin șiruri de catarge rupte de scânduri și de stâlpi plutind pe spatele lucios al apelor până găsim

Cute ale tăcerii, ziduri fără ferestre, guri pîngărite de cuminecătură guri de ghips, guri încleștate în bezne, voi, rictusuri suave, schimonoseli

Ne mai înscriem numele pe frunte ca taurii ieșiți prin crăpături și ce lupoaică vrea să ne arate sânii totuși spre zori când oasele ni se

Pe rădăcini de cerbi, dormeam un somn noduros. Pe crengi, frații mei își zvântau pletele lungi. Vântul încetase. Apoi, deodată, a început o

Curând totul se va termina și vom călători împreună departe în ger pe o nesfârșită câmpie până când caii noștri de gheață vor necheza până când

Unde sunt insulele verzi cu ciprișii înalți și sumbri ca o sete înfrunzită cu portocali care ne cuprindeau în rodul lor cu miresmele pădurilor de

Ponosit ca un fluture ud mă uit cum se înalță plopul spre cer împarte dreptate are frunze de aur plopule zic frumos foșnești în obscura

să-mi spună c-a avut un vis cu mine pe-o stradă aglomerată. Acolo sînt de obicei trei fete două din ele mor de la bun început a treia mai