Anotimp
de Gellu Naum(2013)
1 min lectură
Mediu
Pentru a nu știu cîta oară
cerul încăpea în botul unui pui de vulpe
Eu ședeam pe o scară de ciment
cu niște cărăbuși pe față
o floare galbenă se legăna
o scorbură se adîncea
pe cînd la poartă ciocăneau încet
șapte bătrîni cu șapte linguri rupte
Și totuși în tăcerea asta densă
degetele noastre așterneau cearceafuri
busturile ni se lipeau prin zid
obrajii desenau cu var aceleași semne
sărută-le mîna bătrînilor
ei au adus urină de cal pentru stîrpit buruienile
sărută-le mîna și spune-le cu vocea mea
că eu ședeam pe o scară de ciment
spune-le asta cu vocea mea
Ei au să clatine din cap și-au să se ducă pe la alte porți
pe cînd noi ne vom continua plutirea
în botul unui pui de vulpe