Gellu Naum›Poezii
(164 texte)Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie 2001, București) a fost un poet și prozator român, considerat cel mai important Biografia completă →
Oglinda oarbă
Firul de sânge care-mi iese din buzunar firul de lână care-mi iese din ochi firul de tutun care-mi iese din urechi firul de flăcări care-mi iese
Calul erotic
Fragment
Femeia se freacă de arbori pielea îi flutură ca un drapel subțire prin el trec alizeele și mâinile arborilor se răcoresc la ele ca la un tub de
122 de cadavre
fragment
Trecându-ți mâna prin inimă îți usuci o unghie. * Niciodată un cuvânt preferat în interiorul canalului de
Un centaur siluind arborii poemului
E o înaltă școală de artă aceasta să-ți scobești creierii ca pe un nas și din adâncuri să scoți mucii triști ai poemului e o înaltă filozofie să
Culoarea somnului
Am întârziat lângă aceste oglinzi negre. Au uitat să-mi aducă steaua mea preferată și ceva călduros. Ei spun: trebuie totdeauna să ții steaua în
Ascunderea
din volumul Ascet pe baraca de tir
Tot ce scriam era vocea ochiului meu închis în literele sale vedeam aureola țipătului ei spectral eram mut și vorbeam aceeași lumină mi se revărsa
Căldura glaciară
din Poeme alese (1974)
Cineva auzea numai ce-i spunea motorașul plasat în ureche cu un șnur frumușel peste reverul hainei altul ținea motorașul între dinți vorbea cu
Nunta
Visam că mă visam pe câmp cu doi prieteni din copilarie și cu iubita mea care era cu noi deși nu se vedea grupuri de tineri agreșivi săpau Treceam
Ca o
din Partea cealaltă (1980)
Ca o bătrână deghizată în cocoș neliniștea ne asurzește vine spre noi și redutabila ei unghie continuă să crească ea e de multă vreme pe pământ o
Certitudinea eruptivă
Legat de toate aceste insistente fantome de somnambulica ta plimbare prin mine prin mijlocul crăpat al retinei prin rochiile care mușcă cu foamea
Pasageri în tranzit
(din volumul Fața și suprafața, editura Litera 1994)
Treceam dormind și înarmați cu sulițe și carabine cu câte patru limbi în fiecare gură cântam tărăgănat astfel încât să sugerăm o
Ceremonii
Maria-Roza îmi scrie de la capătul lumii despre răul primordial despre nostalgia noroiului îmi scrie că plantează grâu și că îl roade
Triunghiul
În barcă un pescar surd vorbește cu apa Crede că nu-l aude nimeni Zenobia îmi ține amândouă mâinile pe inimă Îngenunchez cu adorație și mă
Eftihia
Abia pornind de la sfârșit se poate înțelege mecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează atunci acel
Fratele nou-nouț
(\"Partea cealaltă\" / L\' autre côté\")
Era o stare nu știu dacă o simțiți gemeam încet arătam cu degetul în sus încercam să fac semne sigur că fiecare înțelegea ce putea Aveam două
De obicei
De obicei în fiecare naufragiu părul meu îmi servește de lunetă și mă servesc de asemenea destul de bine de unghii ca să-ți scriu numele pe valuri.
Leagănele
Maeștrii sacrilegiului se amestecă printre porumbei într-un happening invizibil Ai zice că își beau cafeaua că se amuză în fața cutiilor cu jocuri
Despre cele veșnice dar trecătoare
din Ascet la baraca de tir (2000)
Chipul bifrons ne privea paznicii aleilor încremenite ne salutau în ușa fostului atelier în răcoarea lucrurilor părăsite se deslușea melancolia
vasco vasco
vasco vasco suspină geamantanul ai uitat un picior în ultima corabie și ți-a fugit figura spre golf dar batista își arată dinții spre
Umbrela onorifică
din Descrierea turnului (1975)
Am fost într-un ținut atât de pur încât se cere să mă murdăresc Venea o domnișoară ne sărutam pe întuneric (mă rog dacă ești tu adu-mi pipa aia am
Vălul
din volumul Ascet la baraca de tir
ceilalți ședeau cu umerii lipiți de o fereastră cu ochi ca niște cuie înfipte în trupurile noastre și toate cumpenele respirau dar într-o bună zi
Îmi place ca lupilor
Mai aștept o perdea un păianjen un om viu sau o rană limba ta spintecă tăcerea ca un stilet șerpii au inundat pianele cu tăcutul lor obicei de a
Oh culegând la ștevie
din Partea cealaltă (1980)
Oh culegând la ștevie pe după gard oh ne cuprinde ca un pat de piatră o așteptare fără obiect o cauzalitate care nu mai funcționează sau
La întâlnirea fețelor
Spre toamnă mă pomenesc la poartă cu un câine venit de cine știe unde îl primesc în curte îi pun numele Rătăcitu îi dau pâine și apă nu se atinge
