Leagănele
de Gellu Naum(2010)
2 min lectură
Mediu
Maeștrii sacrilegiului se amestecă printre porumbei
într-un happening invizibil Ai zice că își beau cafeaua că se amuză în fața cutiilor cu jocuri automate
una îmi trimite două carpete verzui (amintire de când ne-am văzut pentru prima și ultima oară)
ar vrea să ne justificăm să spunem cuvântul care mănâncă toate cuvintele să ne iscălim pe ziduri
să ne mai dăm în leagănul acela pângărit
fratele tău a murit (zic din decență) ca alte milioane de bărbați dându-se în leagăn fiecare cu logodnica lui tumefiată de plictiseală
purtau șerpi și încremeneau de spaima balansului negru
erau mulțumiți de culoarea galoanelor fiecare lângă logodnica lui își acopereau ochii când le vorbeai despre MAREA IUBITÃ care plutea disperată pe deasupra lumii
fratele tău a crăpat milioane de fete se uitau în pământ ascultau cum le sună sânii
câțiva adolescenți bănuiau că se întâmplă ceva dincolo de ușă
unu se întorsese în profil se uita în sus
nu i se putea spune era un fel de blestem existau criterii
hopa mă împinge la masă terifianta mea disponibilitate
nu mă ironiza teroarea mea să ne găsim un loc de pauză
niște instincte cu gura închisă
podul s-a înecat nunta va trebui să treacă dincolo în bărci cu mireasă cu tot
fantoma căpitanului Cook strigă cookoo înainte de a se mai prăbuși o dată eroic printre buruienile din fundul grădinii
cu șapte nopți înaintea zilei de naștere
hopa mă cufund într-o fertilă anihilare aș putea să opresc leagănele să spun totul
s-a întâmplat ceva interesant cu o pasăre la fereastră într-o lume umedă