Saaleck
Poezii – Ed. Univers 1980
de Friedrich Nietzsche(2018)
1 min lectură
Mediu
Dulce, pe munte și vale,
Pacea se lasă-n amurg.
Din soare cu blânde surâsuri
Razele ultime curg.
Iau culorile foc, licărește
Un cerc de adânci frumuseți.
Îmi pare că văd din morminte
Cum ies cavalerii semeți.
Și-auzi! Din castele, puternic,
Voios suie-un sunet din nou.
Pădurile-ascultă, la pândă,
În jur fermecatul ecou.
În mijloc se-nvolbură cânturi,
De chef, vânători și război:
Chiar ăuie cornul: răsună
Puternic trompetele-apoi.
Și soarele-apune; se pierde
Treptat un răsunet voios;
O pace de moarte și groază
Cuprinde odăile jos.
Stă Saaleck-ul ros de tristețe
Pierdut sub golașele stânci.
Văzându-l, mă bântuie-n suflet
O spaimă cu aripi adânci.
Traducere Simion Dănilă