Apune soarele 2
Poezii – Ed. Univers 1980
de Friedrich Nietzsche(2018)
1 min lectură
Mediu
2.
Zi a vieții mele!
apune soarele.
Se și aurește
valul potolit.
Stânca respiră cald:
oare-a dormit pe ea
norocu-n somnul lui de-amiază? –
În verzi lumini
genunea tot mai licărește a noroc.
Zi a vieții mele!
pogoară seara!
Ochiul ți se-aprinde
pe jumătate-nchis,
și roua ta picură acum
izvoarele de lacrimi,
pe marea albă-alunecă domol
purpura iubirii tale,
ultima fericire șovăind...
Traducere Simion Dănilă
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Friedrich Nietzsche
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Friedrich Nietzsche. “Apune soarele 2.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/friedrich-nietzsche/poezie/apune-soarele-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.