Balada proverbelor
de François Villon(2008)
2 min lectură
Mediu
Atât se scarpină o capră până moare,
Atâta-i oala bună până se ciobește,
Atât arzi fierul până-i roșu tare,
Atât dai cu barosul până ce pleznește,
Atâta face omul cât se prețuiește,
Atâta te tot duci până când uiți de tine,
Atâta ești de rău pe cât te urgisește,
Atâta strigi urări până Crăciunul vine.
Atât vorbești până îți calci cuvântul,
Atât ai cinste pân-o terfelești,
Atât promiți până uiți legământul,
Atâta te tot rogi până primești,
Atâta face-un lucru cât plătești,
Atâta-l cauți până dai de bine,
Ce-i lesne de găsit nu îți dorești,
Atâta strigi urări până Crăciunul vine.
Atât ține la câine, până îl hrănește,
Atâta zici un cântec pân\' l-ai învățat,
Atâta ții o poamă până viermuiește,
Atâta bați cetatea până s-a predat,
Atât aștepți o șansă până ți-a scăpat,
Atâta te avânți până e rău de tine,
Atât o mângâi până-ți cade-n pat,
Atâta strigi urări până Crăciunul vine.
Atât te-ntreci cu gluma până-i jale,
Atâta cheltuiești până ai sărăcit,
Atât ești darnic de-ajungi coate-goale,
Atât zici \" ia \" pe cât ești dăruit,
Atât cât vezi altarul ești smerit,
Atâta dai pe cât ți-ar da oricine,
Atât adie până-i vânt cumplit,
Atâta strigi urări până Crăciunul vine.
Prințe, atât e tont până s-a viclenit
Atâta se tot duce până când revine,
Atât ia ghionți până s-a dumirit,
Atâta strigi urări până Crăciunul vine.