folclor

Am zis verde rar, marar Colo-n vale la stejar Haulea un pacurar Din fluier si din caval Haulea ce haulea Oile si le pierdea Pe-o poteca

Trăiască întreaga familie... ! Frunză verde de mohor, Bună seara, tuturor, Doamnelor și domnilor! Na, na, na, Martine, na! Iaca vin și

Maică Sfântă a pornit Cu păr galben, despletit; Se plimbă în sus și-n jos, Ca să-L nască pe Hristos; Pe-o cărare pleac-acum Chiar în curtea lui

Þa, ța, ța, căpriță, ța! Mă dusei să macin eu, Mă-ntîlnii cu socrul meu. Þa, ța, ța, căpriță, ța! Þa, ța, ța, căpriță, ța! Socru-meu așa

Ce bine traiam flacau Si iar verde de dudau Ce bine traiam flacau Ca-ncalecam calul meu Umblam pe unde vream eu Dar e bine si-nsurat Ca

Umbla soare sa se-nsoare, Noua ai pe pe noua cai. Noua pe drumuri a stat, Noua cai mi-a cumparat, Alti-n grajd ca i-a

\"Sunteți de pe acum pradă tuturor păcatelor de pe lume și mi-e cu neputință să-mi dau seama cum ați fi putut fi încă și mai păcătoși. Ce soi de

1. Studiu introductiv (fragmente) Maria Genescu Aceste \"cărți ale morților\" însoțeau pe răposat în lumea de Dincolo. Similare unor cărți

Foaie verde de cicoare am o țară că o floare, floare roșie de mac cum ne-a fost nouă pe plac. Mărgelușe bob de rouă țara mea e țară

La stejar lângă izvor s-a oprit un călător și cânta și chiuia și era chiar Horia. Horia viteazul mare a strigat odată tare:

Invata de la apa sa ai statornic drum Invata de la flacari ca toate-s numai scrum Invata de la umbra sa taci si sa veghezi Invata de la stanca cum

Păpărugă, rugă, Ia ieși de ne udă, C-o galeată de-apă Păstă lumea toată... Păpărugă, rugă, Ia ieși de ne udă, C-o galeată de-apă Păstă lumea

Foaie verde siminoc Pasare galbina-n cioc Rau mi-ai cantat de noroc. Pasare galbina-n pene Ce dai vreme peste vreme Si soroc peste soroc Nu

Mireasă, drăguții tăi s-adunară azi tustrei, la o gură de pârău și vorbesc de tine rău. * Ieși afară tu mireasă și-ți cheamă neamuri în

Doina din ce s-a facut Dintr-o gura de mic prunc L-o lasat maica dormind L-o aflat doina zicînd Culca-te puiut micut Scoala-te

Foaie verde bob naut Mi-aduc aminte si plang Cine-am fost si cine sunt Ce mandruta mi-am iubit Si ce cai am calarit. Ce pamanturi mi-am

Foaie de-un pelin Si de rozmarin Un voinic strain Singurel pe drum Intra noaptea-n sat De caine latrat De lume-njurat Doarme langa

Rea boală e dragostea cine-ajunge-a-o-nvăța șade-n munți în piatră seacă și bea apa pân-se-neacă: iar cine nu-i învățat nu iese afar\'

Arză-i focul de ciocoi cum ne-au sărăcit pe noi de-am trăit tot în nevoi fără car și fără boi. Aibă hrana racului și casa gândacului,

Cineva l-a întrebat pe marele maestru Zen Bankei despre concentrarea în meditația Zen. El a răspuns: „Armonizarea cu universul inefabil inerent

Sorcova, Morcova, Dă-mi, jupîne, Roșcova, Stele, Mărunțele, Tranca, Fideleașule! Sîc, Fîstîc, Dă-mi paraua Să mă duc! Anul Nou cu

La facerea lumii cerul era aproape de pământ; însă omul, cam nesinchisit din fire , nu și-a dat seama de această bunătate dumnezeiască, că nu era

Crește grâul, crește grâul, și recolta-și varsă râul, râu cu spice de mătasă și belșug în orice casă. Aurul de pe ogor astăzi e al

Crește viața fericită ca o floare-mbobocită: Nu-s chiaburi și nu-s ciocoi și nici biciul după noi, să cresteze pielea-n două și să

Voi, ielelor, măiestrelor, Dușmane oamenilor, Stăpînele vîntului, Doamnele pămîntului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Și pe valuri

Bade-al meu de la Călan dă produse peste plan, când mă duc pe la oraș îi văd poza de fruntaș.

Maestrul zen Man-am i-a scris unui discipol laic: „Dacă dorești să atingi rapid desăvârșirea tuturor adevărurilor și să devii independent în fața

Pe de-o margine de sat Trece-un păun retezat Da’ nu-i păun retezat Ci-i bădița fermecat - Și cine l-a fermecat? - Mândrulița lui din sat Cu

De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blîndă, Însetată și flămîndă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare. N-are

Foicică, foi mărunte eu cu mândra sus pe munte la oițe bălăioare mă întrec la mulgătoare și la caș de frământat și la dulce sărutat.

Bună dimineața, La Moș Ajun! Ne dai Ori nu ne dai? Dă-mi un covrig, Că mor de frig; Dă-mi o nucă, Că-mi dau capul de-o ulucă; Dă-mi o

Cine primește Steaua frumoasă Și luminoasă, Cu colțuri multe, De la nașterea Lui Hristos dăruite; Cu colțuri multe și mărunte, Dăruite de

Pan\' mai ieri la noi în țară viața noastră-a fost amară. Ziua, noaptea tot munceam și de greu nu mai scăpam cât era ziuă de vară, de cu

Foaie verde de trei flori ciobănaș sînt la miori. Când dă cercănel la luna cingătăii toți răsună și pornesc cătră izvoare să-mi pasc

Frunzuliță de secară La un colțuleț de țară E-o femeie văduvioară La un cap de pisculeț Născut-a un prunculeț Nasta, prunculeț de casă Și

Bistrița cît curge-n vale, Duce lacrimile tale Și-al meu dor le ține cale. Ai mințit, mîndro, mințit Ziua, înspre asfințit, Și noaptea pe fîn

Plugușor Trăiascî familia... Mulți ani fericiți! Ura, flăcăi! Ura! Ura! Ura! Aho, aho, copii și frați Stați puțân și nu mânați Șî di-aicea nu

Aho, aho! Ne scularăm Într-o sfîntă joi, Cu plugul cu doișpe boi; Și-ararăm, Ararăm, Brazdă neagră revărsarăm, Se duse stăpânul nostru La

Uite-aici la noi în sat cu toții ne-am adunat cu ogor lângă ogor ca s-avem în muncă spor. Peste deal, peste câmpie, s-aduci veste,

Bhagavat a spus: "Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat, o Bharata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființă.

Ferice de soacra mare că fecior și fică are, da\' săracă soacra mică n-are nici fecior nici fică.

Mă-nsurai, luai muiere, luai muma mumii mele, fără dinți, fără măsele, la mijloc ruptă de șele.

Pe la noi pe la gruiuț toată fata-i cu drăguț, numai mândra din alt satu\' toată ziua e cu altu\'

Mi-o trimis badea inel din oraș, de unde-i el, mi-o trimis badea năframă din oraș, de la cazarmă; Poate să-mi trimită zece dorul meu tot nu

Foaie verde de bujor drag îmi este pe ogor că trag brazdele cu spor câte cinci după tractor; brazde-ntinse, până-n zare, izvoare de bună

Bade-al meu de la Călan dă produse peste plan, când mă duc pe la oraș îi văd poza de fruntaș.

Mi-o trimis badea inel din oraș, de unde-i el, mi-o trimis badea năframă din oraș, de la cazarmă; Poate să-mi trimită zece dorul meu tot nu mi-o

Icea, Doamne, ceaste curți, Ceaste curți, ceaste domnii, Ler, Doamne, ler! Ceaste multe-mpărății, Ler, Doamne, ler! Născutu-mi-au,

Tot așa am zis la mândre, când oi muri să mă cânte. Nu știu cum s-o întâmplat, n-am murit și mi-au cântat, nu știu care s-o ivit, m-o

Când te țucă om frumos dragu-ți-i că-i cu folos, dar urâtul când te țucă parcă friguri de apucă.

Muncitori de la furnale și cu cei de pe ogoare mâinile și-au dat frățește și-au pornit-o voinicește să clădească viață nouă, cum e stratul cel

Vai, bătu-l-ar dumnezeu, ce bărbat mai am și eu, că de când m-am măritat nici-o palmă nu mi-o dat, numa\' capul mi l-o spart.

Dragu-mi-i la mese mari cu voinici și lăutari, dragu-mi-i la mese mici cu lăutari și voinici. * Mulțumim la neamu\' nost\' că

Uite-aici la noi în sat cu toții ne-am adunat cu ogor lângă ogor ca s-avem în muncă spor. Peste deal, peste câmpie, s-aduci veste,

Orație de „Conăcărie”: - Bună zâua, bună zâua, socri mici! - Bine ați venit, băieți voinici! Și căutați șî și umblați? - Și căutăm șî și

Foaie verde de alămîie păsărică din cimpie spune puiului să vie la noi în gospodărie ca să vadă cîmpul nost\' că-i lucrat acum cu

Aho, aho, gazdă frumoasă, Cu paharul plin pe masă, Cu paharu-mpodobit Pentru urători gătit, Iar deasupra pe pahar Era steagul lui Traian.

„Ursarul (Ursarul și ceilalți mascați cântă): Mai întâi și la-nceput Să vă spui de unde sunt, măi! (Se repetă fiecare vers și se ritmează

Ascultați, ascultați, dumneavoastrî șinstițî părințî, Cari di la Dumnezeu sunteți blagoslovițî Uiti și sî roagî fiul șî fica dumneavoastrî: Sî

„Căpitanul: Bucuroși de noi? (Gospodarul și ceilalți care sunt de față răspund:) Bucuroși! Bucuroși! (după încuviințarea primirii) Căpitanul

Banda (întreabă): Bucuroși de noi? Gospodarul (răspunde): Bucuroși! Bucuroși! Faceți-o acolo! (membrii bandei se așează în cerc și încep

Mîndra dintr-un sat cu mine S-ar iubi, n-are cu cine, Că de mine i-i rușine. O fi, n-o fi adevărat, I-au ieșit vorbe prin sat... Lasă, mîndro,

Veniți prunci, cu toții, Veniți, alergați La Betleem, în grabă, În grajd v-adunați! Vedeți bucuria Celui-de-Sus, În noaptea asta sfântă, La

În grădina cu flori multe, Se ștergea mîndra pe frunte, Nu se șterge de-asudată, Se șterge de supărată, Că pleacă neica-n armată. Neicuță cînd

Colonelul: Bună ziua pe anul... ! Vă recomand banda haiducilor Lucan și omorârea lor de Zâna, Ilenuța Codrilor! (apare generalul pe care-l

Căpitanul: Bucuroși de noi? Gazda: Bucuroși! Bucuroși! Căpitanul: Trăiască gospodarii din casă, cu

Dăliană, fată dalbă, Domnului Doamne, Colo sus, mai din sus, De-asupra la răsărit Mândru-i câmpul înflorit. Nu e câmpul alb de flori, Că e

Foicică din grădină Sara, colo pe la cină, S-aprind becuri lucitoare Și sătucu-i ca o floare. Fain mai e când ai lumină. Sara, colo pe la

…… Aceia care pleaca din aceasta lume se duc cu totii in Luna. Luna plina (purva paksa) le intareste suflul (prana), iar cealalta Luna ii face sa se