Eugenio Montale›Poezii

De-aș putea cel puțin să constrâng în acest ritm greoi al meu ceva din sclipirile tale; de mi-ar fi fost dat să

Ascultă-mă, poeții laureați se mișcă numai printre plante cu nume rare: ligustrul sau acanta. Eu iubesc drumurile sfârșite-n gropi ierboase unde

Între pocnetul castanelor și vuietul torentului împreunându-și sunetele, inima șovăie. O iarnă timpurie suflând aspru te înfioară. M-arăt la

Nu știu cine își dă seama dar comerțul nostru cu Celălalt a fost o lungă înșelătorie. A o denunța va fi, mai mult decât un act de respect, un fel

Nu era așa de ușor să locuiești în calul troian. Era înăuntru așa de strâmt încât păream sardele în saramură. Apoi ceilalți au ieșit, eu am rămas

Aproape în fiecare zi îmi scrie un martor al lui Iehova să mă pregătesc pentru Eveniment. Partea proastă e că această totală răsturnare nu-mi

În umbra magnoliei din ce în ce mai îngustă, pocnind ca dintr-un suflu de țeavă, săgeata m-atinge și se pierde. O frunză părea, ce

Să reamintesc plînsul tău (al meu era îndoit) Nu ajunge să sting răbufnirea rîsetelor tale. Erau ca o anticipare a unei personale Judecăți de

Felicità raggiunta, si cammina per te sul fil di lama. Agli occhi sei barlume che vacilla, al piede, teso ghiaccio che s\'incrina; e dunque non

Spesso il male di vivere ho incontrato: era il rivo strozzato che gorgoglia, era l\'incartocciarsi della foglia riarsa, era il cavallo

Riviere, bastano pochi stocchi d\'erbaspada penduli da un ciglione sul delirio del mare; o due camelie pallide nei giardini deserti, e un

Albe e notti qui variano per pochi segni. Il zigzag degli storni sui battifredi nei giorni di battaglia, mie sole ali, un filo d\'aria

O rabido ventare di scirocco che l\'arsiccio terreno gialloverde brucci; e su nel cielo pieno di smorte luci trapassa qualche biocco di

Souvent j’ai rencontré le mal de vivre: c’était le ruisseau étranglé qui bouillonne, c’était la feuille desséchée qui se recroqueville, c’était le

Ora sia il tuo passo piú cauto: a un tiro di sasso di qui ti si prepara una più rara scena. La porta corrosa d\'un tempietto è rinchiusa

Raggiorna, lo presento da un albore di frusto argento alle pareti: lista un barlume le finestre chiuse. Torna l\'avvenimento del sole e le

La bufera che sgronda sulle foglie dure della magnolia i lunghi tuoni marzolini e la grandine, (i suoni di cristallo nel tuo nido notturno ti

The lemon bushes overflowed with the patter of mole paws, the scythe shined in its rosary of cautious water drops. A dot, a ladybug, ignited

Hear me a moment. Laureate poets seem to wander among plants no one knows: boxwood, acanthus, where nothing is alive to touch. I prefer small