În parc
de Eugenio Montale(2005)
1 min lectură
Mediu
În umbra magnoliei
din ce în ce mai îngustă,
pocnind ca dintr-un suflu de țeavă,
săgeata m-atinge și se pierde.
O frunză părea, ce pornește
din plop și se stinge izbită
de vânt-poate o mână era
curgând prin verdeață.
Un râs ce nu-mi aparține
străbate frunzișul cărunt
până la pieptu-mi, îl zguduie
un tril înțepând vinele,
și râd împreună cu tine
pe roata diformă a umbrei,
mă alungesc de mine desprins
peste rădăcinile tari ca de os
și mă joc peste fața ta cu un pai...