Mă-nnebunesc săruturile-ți toate, Sunt ca-mplinirea unui grav destin; O dăruire-adâncă, bunătate. În poala ta căzând, plângând în

Dă-mi ochii tăi... Pe chipu-mi gârbov pune pupilele-ți senine, Și-oi fi frumos aevea, transfigurat de tine. Dă-mi ochii tăi... Albastrul lor de

Ce-mi pasă de-i a străzilor otreapă, Dar să mă însoțească pân’ la groapă. Pe-al verii crâncen jar să-mi iasă-n față: “Mi-ești drag. Pe tine te

Se-aude tropotu-nfundat Al călărețului de-altădată. Sufletul codrilor pieriți Tresare-n noaptea-nspăimântată. Pe unde, din străvechiul

Când voi muri - izbavă din viață fără rost - Două femei pe lume vor ști cândva c-am fost. Una e mama... Alta, străină mi-i de sânge, Pe

Te strâng în brațe, tot departe-ți sunt, Liniștea albă-i acoperământ. O liniște cât tot pământul surd – Străpunge-o cu un țipăt, căci ne

Eu vin de la malul râului Gange cu visu-mpletit din raze de soare, mi-e inima biată o floare de lotus cu fine petale tremurătoare. Ce

Să fie chiar a străzilor otreapă, Dar mă-nsoțească-n voie pân-la groapă Cu mine stea în veri ucigătoare: \"Mi-ești drag doar tu; un altul n-am

A trecut toamna prin Paris (Párisban járt az õsz) S-a furișat ieri toamna în Paris, Și-a trecut pe Saint Michel subit; În arșiță, sub mute

Gog și Magog (Gog és Magog) Sunt urmașul lui Gog și Magog,1 Zadarnic în porți și ziduri bat; Și totuși insist să vă întreb: E­ngăduit să plâng

Cântecul iacobinului maghiar (Magyar jakobinus dala) Biată, buimacă Ungarie, Pe tine când te pipăim Din degete țâșnește sânge – Oare mai ești,

Cei ce mă vor petrece (Akik majd elkisérnek) Ieri, în vechiul cimitir, M-am întins lâng-un mormânt Și mă gândeam în liniște La cei ce sânt.

Eu am pornit din matca Tisei cu moșteniri neînfrânate, gonind cirezi de vise oarbe din splendida păgânătate! Se prăvălea-mprejuru-mi

Cei ce întârzie mereu (Akik mindig elkésnek) Noi veșnic întârziem de la toate, Noi de foarte departe am pornit. Ne este pasul trist și

Tristețea învierii (A feltámadás szomorúsága) Dintre abcese mari de ceață, roșii, Soarele himeric mă privea pe furiș Și astfel mi-a

În carul de foc al cântecelor (Dalok tüzes szekerén) Dii, căluții mei sălbatici. Azi crupa v-o bat până la sânge. Azi eu sunt tânărul

Cu Leda* la bal (Lédával a bálban) Abur tânăr, fierbinte, și parfum Plutește, se-nalță, muzica urlă; Flăcăi și fete cu coroane de roze Cu

I walk on meadows run to weed, on fields of burdock and mallow. I know this rank and ancient ground - this is the Magyar fallow. I bow down to

Divinely bearded and unkempt in rags he flit and puffed cold air, my long ago dorgotten Lord. Upon a dank and blinden dawn beneath Mount Sion it