Călărețul rătăcit
de Endre Ady(2010)
1 min lectură
Mediu
Se-aude tropotu-nfundat
Al călărețului de-altădată.
Sufletul codrilor pieriți
Tresare-n noaptea-nspăimântată.
Pe unde, din străvechiul codru,
Ici, colo-un petec mai rămase,
Învie-acuma deodată
Din basmele de iarnă, iazme.
Aici e stuhul des și cântul
Ascuns în lumea surdă-a ceții,
Din vremea când le colindară
Străbunii, triștii, îndrăzneții.
Ni-i plină Toamna de năluci
Și-s oameni tot mai rari în viață.
Pe șesu-ncins de dâmburi, umblă
Noiembre-n șuba lui de ceață.
Își lasă Șesul copleșită
Ființa lui de neguri mute
De-aceste vechi păduri și stuhuri,
De ceața vremilor trecute.
E doar însângerare, taină,
Numai strămoși, numai blestem,
Numai păduri și numai stuhuri,
Numai smintiți din alte vremi.
Un rătăcit, străvechi drumeț,
Pe-un drum cu noi capacane-o taie,
Nici urmă, însă, de vreun sat,
Nici de vreo lampă, de-o văpaie.
Dorm satele-amuțite, dorm
Visând trecutul, dârdâind,
Și buzna dau din grele neguri
Lupi, zimbri și-urșii mârâind.
Se-aude tropotu-nfundat
Al călărețului de-altădată.
Sufletul codrilor pieriți
Tresare-n noaptea-nspăimântată.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Endre Ady
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Endre Ady. “Călărețul rătăcit.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/endre-ady/poezie/calaretul-ratacitIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.