Scrisoare
de Emil Brumaru(2005)
1 min lectură
Mediu
Cum se aude pe ciment o bilă,
Rostogolindu-se,-mi topăie clipa
Pe creierii botiti. N-ai tiv de milă.
Rîzi că-s pocnit în crestet cu
aripa
Gînsacilor. îti foloseste trupul,
Atîtea-ntortocheri si dîmburi
calde,
Dacă-l topesti, departe,-n ceaiuri
fade,
Sorbite-n buze blegi, guri fără
scrupul,
De niste popîndăi, de niste
broaste!
Ce freacă lacuri limpezi în
gargara
Lor putredă? Te-afunzi încet în
mlaste
Găinătate. Fluturii duc seara
Să-ti moară între sîni, iar
dimineata
Scălîmbăie-n patul surpat Paiata!