Poem feroviar
de Emil Brumaru(2009)
1 min lectură
Mediu
Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R.,
Closete vechi de scânduri, oh, cotețe,
Eterna Servitoare-o să ne-nvețe
Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe,
Sânii boltiți cum nici un cer nu e,
Gura-i adâncă, limba-n moi povețe,
Saliva-n val, sărindu-i buzele,
Buricul scos pe pântec din dulcețe
Pentru păpat cu lingurița repede,
Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R...
Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele,
Iesle cu-acari sfioși sub fân ce-adorm
În grele-amiezi, după un clei enorm
Cu șefulița-n păpădii, lâng-acel corn
Frunzos, în timp ce dânsa bălăcea să spele
Al Impegatului chipiu, piu-piu!, și-un uniform,
Și pata izmănuței cu bretele
Și monogramă-n flutur cuneiform,
Și firul, rupt în vânt, de la mărgele,
Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele...
Pe toate ți le-oi aminti-n vis, Pino:
Și balega, și cheresteaua, și cântarul
Din dosul gării. Fie-ne amarul,
Cojit ca de pe ziduri albe varul,
Topit în râmă leneșă ce fin o
Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul
Pe care ți l-oi scutura-n vis, Pino,
Eu, Îngerul jongler Emil Brumaru...
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Ia gramofonul, pâlnia-i înclin-o
Spre viața dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!