- De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca mă doare De ce mă strangi asa de rău? Copil ca tine sunt

Noi suntem doi frați, în casă Și nu ne certăm deloc, Și suntem tăcuți la masă, Și cuminți în orice loc. Avem hamuri, cerc și minge, Când

Tanu i-un motan cuminte, Și-i atât de curat, C-are voie să se culce Chiar cu pernele din pat. Ilenuța îl iubește Și se joacă mult cu

Puii mamii, pui,pui,pui, Are cloșca șapte pui: Cinci pestriți, unul bălțat, Numai unul e moțat Și curat și încălțat. - Spune-mi, puiule, și

Rândunica e plecată După hrană pentru pui, Cuibu-i singurel sub streșini Și prin curte nimeni nu-i. Râde sub mustăți motanul: - Ce noroc!...

O furnică mititică, Cât un grăuncior de mei, Duce-n spate o greutate, De trei ori cât boiul ei. Pe cărare-n jale mare Plânge un bondar

Spune degetul cel mare Către-arătător, Spune degetul cel mare - N-am fărâmă de mâncare, Frate-arătător! Spune, către mijlociul, Cel

Dintr-un rest de prăjituri, Nelu face firmituri. Mama-l vede și-l întreabă: - Iar nu ești copil de treabă, Nelule, și-mi faci gunoi?... Cum

Un băiat și-o fată mică Stau privind o rândunică, Și băiatu\' spune: - Mult Îmi place să le-ascult, Ciripind, pe rândunele, Și pe alte

Fluturi albi și roșii, Și pestriți, frumoși, Eu îi prind în plasă, Când mama mă lasă. Eu îi prind din zbor, Însă nu-i omor; Ci mă uit la

Eu nu sunt destul de mare Ca să pot să-nvăț măcar, De pe carte, o urare, Și nu sunt destul de mare Ca să-ți dau un dar. Dar îți dau o

Cot-cot-cot, Cot-cot-cot, Fac si eu ce pot, ce pot Cot-co-dac, Cot-co-dac, Puii să-mi impac... Ciugulesc, Mă zbârlesc, Si mi-i chem, mi-i

Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, Râd când mă-ntalnesc copiii, Si mă cheama "cuciu schiop". Fratii mei ceilalti se

Cucu... cu-cu!... prin grădină, Cucu... cu-cu!... prin zăvoi, Toată primăvara-i plină Lumea pomilor de noi. Mititei, cu pene sure, Și cu

- I-auzi, draga mea păpușă, Zgârie mâța la ușă! Dar eu nu-i deschid deloc, Că sunt supărată foc. A furat iar, ca o hoață, Un întreg picior de

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare, Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!... Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și

Si nu-i stiuta soapta a gandului - ci cand Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte, E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte Nu-i ruga,

... Și tot așa pe înserate cum e acum - ți-aduci aminte ? Stăm amândoi, acum e anul ... noi amândoi ! ce dulce-mi sună În gând când le aud ... ce

... Și iar mi-e sufletul la tine Atât de-ntreg, Atât de tot, Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare Că cere, Mângâie, Și doare, De parcă tu ai

Iubește-mi mâinile Și ochii Și iartă-le dac-au fost clipe În care n-au știut să-ți spună, În care n-au putut sa-ți dea Atât cât ar fi

Hai nani, nani, Lumina mamii... Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt... Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte,

Viorica, fata mamei Cea cuminte și curată, Și-a făcut, mâncând cireșe, Pe furiș, pe șorț, o pată. Și-acum stă-ntr-un colț și

… Și iar mi-e sufletul la tine Atât de-ntreg, Atât de tot, Că-mi sorb o lacrimă și-mi pare Că cere, Mângâie, Și doare, De parcă tu ai

Nu-i dor, si nici durere in tihna ce te doare, Ci-n ceasul asta parca tot gandul ti se pare Ca se topeste-n greul unei adanci taceri, De n-ai mai

Spunea Mihnea catre câine: - \"Tare sint voios, mai Pik! Uite-ti dau un os si piine, C-am să merg cu tata miine Si cu tine merg, mai Pik, Nu-mi

O, lasă-ți obiceiul de-a răscoli în scrum Prilejuri de durere în biata cale-a vieții, Ci scaldă-ți ochii limpezi în roua dimineții, Și nu-ntreba

Dorul meu, Deschide-ți cartea pecetluită, Și-ți răsfiră-n soare, și-ți răsfiră-n vânt Paginele-n care, peste-albastru-ți cânt, Și-a cernut

Sufletul meu astăzi își dezgroapă morții... Flori de-o zi, de-o clipă Mi le-adun acuma, Să le culc cenușa înfrățită-n huma Unei mice și albe și

În mohorâta dimineață Mijesc luminile ca-n fum, Și parcă dincolo de drum S-a isprăvit cu orice viață, Că nu mai poți zări, de ceață, O