Dorin Tudoran

Când vei putea să ții, fără durere, cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată, o pasăre va arunca spre cer inima-ți subțire ca pe o săgeată. Să

Viata mea - un strop de ploaie alunecand pe arsura briciului dedesubt toasturi fierbinti asteptand- o ca pe o icra rosie rubinul ei

În fiecare os mi-ați sădit un mausoleu în fiecare picătură de sânge port, roșie - o piață. Dacă i-ar da prin minte copilului meu să sufle

soarele devasta pieptul unui tânăr celebru singur eu n-aveam cui da dreptate când fiecare eram o armă în mâna celuilalt

Chiar aerul a putrezit intre noi, nu te mai vad, nu te mai aud si mi se pare golul acesta o noua planeta fara copaci, fara zapezi si fara

Când vei putea să ții, fără durere, cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată, o

\"ce așteptați de la cântecul meu, acum când nu mai mă tem, iar glasul cetății îmi pare guler de marmoră limpezindu-mi trupul?\" \"de

Mai sparge părul tău geamurile nopții? Mai urcă el în vară armatele de tei? Mai lunecă spre seară și în dreptul porții Mai murmură mesaje,

Lui Emil Botta Trecea pe sub geamul meu cărând un sac în spinare, am deschis fereastra să-l văd și mi s-a părut, sacul, plin cu

Fără să-l vedem fără să-i pese de noi el a jupuit dintr-o singură mișcare statuia la poalele căreia claca noastră se prelungea de prea multă

Biet fenomen individual! tu, viață numai și numai a mea, iată-te: Trecută prin lupa vîrstelor, studiată, despicată,

mă numesc ioan și sunt chiar așa n-am nimic să vă spun eu am văzut bicicliștii spălându-se noaptea în culori scoase din fântână