Tânărul Ulise
din volumul \"Uneori plutirea\"
de Dorin Tudoran(2006)
1 min lectură
Mediu
Când vei putea să ții, fără durere,
cumpăna nopții pe fruntea-ți întristată,
o pasăre va arunca spre cer
inima-ți subțire ca pe o săgeată.
Să nu te clatini, trupul tău să fie
trestie de sticlă adăpostind lumină,
târziu, să dai semn - ca o speranță,
celui uitat și el are să vină.
Și va sosi pe mare - tânărul Ulise,
cu pieptul devorat de alge,
pe țărm, el va aprinde foc
din credincioasele-i catarge.
Tu vei zări cum fumul se ridică
spre cer ca un copac de sare,
ai să te-apropii și-o să vezi bărbatul
spălându-și inima în mare.