Dumnezeu mi-a dăruit o iubire la vârsta matură, vârstă a fructelor fie neculese fie viermănoase. Dumnezeu – sau poate a fost Diavolul – mi-a

Ce e gălăgia asta pe scară? E dragostea care sfârșește, e bărbatul care încuie acuma ușa spânzurându-se cu șnurul perdelei. Ce e gălăgia asta

Joao o iubea pe Teresa care îl iubea pe Raimundo care o iubea pe Maria care îl iubea pe Joaquim care o iubea pe Lili care nu iubea pe

Cealaltă ușă a plăcerii, ușă la care se bate cu multă blândețe, e o invitație la plăcere pe care-o rănește focul și, astfel, devine mai

Cum e corpul? Cum e corpul femeii? Unde începe; aici pe pământ sau în podoaba părului ei, și unde coboară? Cum e piciorul ce urcă și până

Să vină recensământul din 1970 și să vină odată cu el cea mai miștoacă dintre anchetatoare, cea care spunea, cu o voce de zahăr (vocea

Multă vreme am crezut că absența înseamnă lipsă. Și plângeam, ignorant, această lipsă. Astăzi nu mă mai plâng. Nu există lipsă în

Prea mult le iubesc, și eu nici nu mai știu că le iubesc, pe fetele care merg spre rugăciune. La căderea serii. Nu se știu nici ele iubite

Frumoasă această dimineață fără carențe mitice, și miere suptă fără blasfemie. Frumoasă această dimineață sau alta posibilă, această

A împlini 70 de ani nu e simplu. Dacă vrei să ajungi până-aici, viața îți cere pierderi și pierderi în intimitatea ființei, precum și, de

Anul trecut nu a trecut, continuă neîncetat. 'Geaba fixez noi întâlniri. Toate sunt întâlniri trecute. Străzile, tot din an trecut,

Aș vrea să scriu un sonet mai dur cum niciodată un poet n-a-ndrăznit. Aș vrea să pictez un sonet obscur, sec, ermetic, dificil de

Toți morții mei stăteau în picioare, în cerc, iar eu la mijloc. Nu avea chip nici unul. Îi puteai recunoaște doar după expresia lor

Era negresa Fulo ce ne chema în livada ei neagră. Erau trompete, psalmi, și care de foc, și aceste murmure ale Domnului către aleșii

La virajul periculos spre cincizeci de ani am derapat în această iubire. Ce durere! Ce sensibilă și secretă petală mă amețește și mă

Am bătut la poarta timpului pierdut, nimeni n-a auzit. Am mai bătut o dată și încă și încă o dată. Nici un răspuns. Casa timpului pierdut

Prin grădină Clara se plimba cu copiii. Cerul era verde deasupra peluzei, era aurie sub poduri, celelalte elemente erau albastre, roz,

Contele Lautremont era conte tot atât cât sunt eu. Care sunt nobilul Drummond și valorez mai puțin decât un plebeu. traducerea Dinu

Nu mai voiam acea adorare maternă care până la urmă ne obosește, șiroind de panică, și nici sentimentul vreunei descoperiri cum

Ce poate să facă o creatură dacă nu, între alte creaturi, să iubească? Să iubească și să uite, să iubească și să rău- iubească, să

Galopând pe cal călare galopând pe cal călare galopând pe cal călare galopând pe cal călare Galopând pe cal călare galopând pe cal

Dintele mușcă fructul înveninat fructul mușcă dintele înveninat veninul mușcă fructul și mușcă dintele dintele, mușcându-se, numaidecât

Poezia e incomunicabilă. Rămâi anapoda în colțul tău. Nu iubi. Aud vorbindu-se de împușcături prin preajma trupului nostru. E

Os ombros suportam o mundo Chega um tempo em que não se diz mais: meu Deus. Tempo de absoluta depuração. Tempo em que não se diz mais: meu