Să vină recensământul din 1970 și să vină odată cu el cea mai miștoacă dintre anchetatoare, cea care spunea, cu o voce de zahăr (vocea

A împlini 70 de ani nu e simplu. Dacă vrei să ajungi până-aici, viața îți cere pierderi și pierderi în intimitatea ființei, precum și, de

Anul trecut nu a trecut, continuă neîncetat. 'Geaba fixez noi întâlniri. Toate sunt întâlniri trecute. Străzile, tot din an trecut,

Prin grădină Clara se plimba cu copiii. Cerul era verde deasupra peluzei, era aurie sub poduri, celelalte elemente erau albastre, roz,

Nu mai voiam acea adorare maternă care până la urmă ne obosește, șiroind de panică, și nici sentimentul vreunei descoperiri cum

Ce poate să facă o creatură dacă nu, între alte creaturi, să iubească? Să iubească și să uite, să iubească și să rău- iubească, să

Arta fiind completă, viața completă, poetul își primește răsplata, arsenalul de sunete și de semne, sentimentul gândirii sale. Se

Câțiva ani am trăit în Itabira. În principiu m-am născut în Itabira. Iată de ce sunt trist și orgolios: de fier. Nouăzeci la sută din fier

Eu sufeream când ea-mi spunea: „Ce treabă ai cu pantalonii, dragule?” Victoria, Împărăteasa, domnea peste năravurile din lumea ei

Pentru Sonia von Brusky Metafizica corpului se întrezărește în imagini. Sufletul corpului își modelează în fiecare fragment

O negruță nu tocmai apetisantă iată tot ce am eu la îndemână să dau pentru prima dată de gustul primei mele femei. O negruță, și-n loc

Nu, nu e deloc mai largă inima mea decât lumea. E mult mai mică. Nici cel puțin toate durerile mele nu încap în ea. Iată de ce îmi place

Nu vreau să fiu ultimul care te halește. Dacă pe vremuri n-am îndrăznit, e târziu. Nici să ațâț vechea flacără și nici să te beau nu mai

Versul meu este consolarea mea. Versul meu este a mea cachaca. Orișicine are cachaca lui. Toate-s bune, când vreau să beau: pahar de

Noapte. Desigur numeroase sunt astrele. Însă clădirea îmi blochează vederea. Am vrut s-o interpretez. Ce rezultă? Iată că azi îmi

Întrucât iubise și iubise se știa interzis să-și arate sentimentele tandre sau disperate în acest muzeu al sumbrei

Cette Hélène qui trouble et l' Europe et l'Asie, dar profesorul e distrat, nu observă cum toată clasa se-îndepărtează de severele

Carlos, potolește-te, dragostea nu-i mai mult decât vezi: azi săruți, mâine nu mai săruți poimâine-i duminică iar luni nimeni nu

Eu nu am decât două mâini și sentimentul lumii, dar pe dinăuntru sunt plin de sclavi, amintirile se scurg din mine iar trupul meu

Precum primitivii care-și poartă cu ei peste tot maxilarul inferior morților din familie așa te luam cu mine, seară de mai, atunci

Acest peisaj? Nu există. Există spațiul vacant, de semănat cu un peisaj retrospectiv. Prezența munților, a arborilor imbatibas, a

A kiss, un baiser, un bacio pentru pământul ce-l primi-n sânul lui. Așa vru al nostru Ștefan Baciu să salute Rio, cel vechi și al

I Ca și cum eu aș fi vrut să dărâm un turn de fier doar suflând. Ca și cum eu speram să pot intra în ochii ei iar apoi să-mi

Fuga de real, dar și mai mult fuga de feeric, iar de tot mai mult, fuga de sine însuși, fuga de fugă, exilul lipsit de apă și de cuvânt,