Aurel Dumitrașcu

Plouă mărunt peste porcii care fac brr plouă și peste porcii din rugăciuni. O ploaie de porci spui porci spui în timp ce toamna se preface pe

-Pentru tine cintecul usor prinde adinci radacini vezi!imi vine sa spun vezi cui se cuvine viata mea scurta! tie numai.Si toate pasarile cad

-Tatăl nostru carele umbli tehui prin biblioteci și te faci că asculți și te faci că-nțelegi șarpele din mine se hrănește cu cărți nimeni acum

În fotografii legeni mereu un copil cu jeansii tăiați îl și bați. Vreau să te întorci un minut cu spatele înspre copilul acela vreau să văd ce

Vin acasă și singur mă joc doar cu Moartea. Într-o altă iarnă o poveste cu grauri o plimbare prin munți o altă sintaxă femeia. O patrie de stele

-Niciodata la marginea gurii tale luna osindita la intuneric numai teama de a se sfirsi aceasta realitate teama de scena pustie teama de materia

Alții o duc mai rău și trăiesc mai mult să vadă soarele cum răsare. (Dacă eu mai bine o duc voi muri timpuriu... ?) Și cîți ani cu lama aceasta am

Un bărbat de numai treizeci de ani încuindu-se în casă „pentru că scrie poeme” – ei bine ți se pare curată nerușinare ar putea face atâtea

Pe scufița roșie o sărută păianjenii în gara de est e beată murdară și careva a târât-o-ntr-un colț toată viața am ținut s-o-ntâlnesc și acum

Te uiți la mine și zici:ai slăbit ești amărât parcă nici carne nu mai ai acolo pe tine. Te uiți prin hărtiile mele:citești scrii dar ești

Destule hârtii veninoase așteaptă să muște din mine. Un pepene roșu se cunună cu un pepene negru vor locui în cer și vor face avere. Mie îmi stă

-Îi spun: pleacă, dacă nu pleci acum voi orbi! într-o lume afurisită și dulce poveștile mor pe la mijloc femeile mor la-nceput bărbații prin

-Ies femeile ca niste tipete in ploaie. Trupurile lor par uleioase. Linga o padure de mesteceni un poet isi stoarce linistit camasa.

Voi muri într-o duminică dimineața.Când vei intra în bibliotecă n-ai să mai vezi privighetorile moțăind șoricelul cel roșu n-o să-ți mai treacă

Foarte rar scrie o carte poștală și o lasă pe masă cu un zîmbet nerușinat de plăcut. Sigur iar nu voi putea bănui pielița roșie ce desparte viața

- Florile rosii mor incet in ferestre tu sa nu spui acum ca e seara ingrozitor de putin traiesc oamenii dulcea pribegie a carnii prin aer si

-Deschid televizorul după orele 24 privesc toată noaptea are imagine sonorul este în mine inima încă stăpânește metalele (îmi amintesc

- Imi placea citeodata sa ma plimb prin paris adica prin spatele casei urzicile inalte cit la tour eiffel rotile sticlele sparte palariile rupte

-Seară de seară copilașii de la orfelinat fură trompete și aleargă la mine.Cu dizzie cu charlie cu tot neamul lor prihănit în oglinzi. Întîi ne

- Vârsta cărnii precede vârsta coliviilor. și tu Ioana te înfurii masa de biliard a fost mutată în cer toți merii se bat de la tine eu nu.

Sunt zile cand mori si tu intrand agale pe poarta. Si care gunoaie te revendica iar intre ce vanturi ai un ochi rastignit cine te duce purpurie-n

Plouă mărunt în casă la noi și lăsăm totul așa. E o casă veche locuită de un cor de copii-cam blegi dar buni

-Scurt poem despre libertate aș fi numit fanatismul sânilor tăi. privindu-i noaptea înfricoșat arzându-mă cuvintele cu care voiam să-i

-Nici acum și nici mîine la micul dejun calendarul de la măr pînă la voce nu se repetă. Tu vei trece ușor prin noroiul lagunei- eclipsă pe chipul

Câtă bunătate într-un anotimp ruinat de nevroze. Și-i carnea cu noi și-i aici și-i stânjenită de norii cei negri. Ies în curtea spitalului, caut

-Foarte rar scrie o carte poștală și o lasă pe masă cu un zâmbet nerușinat de plăcut. Singur iar nu voi putea bănui pielița roșie ce desparte

-Edestul sa mori altceva spune-vor oamenii despre tine si ce daca incerci disperarea ca pe o coaja de pruna si ce daca esti casanova si ce daca

aus trümmern ein mädchen tränen um den blauen funken das wollten sie dass sie so heult auf dem schutt ich muß zu ihr hin sie muß aufhören dann