ars doloris i
de Aurel Dumitrașcu(2002)
1 min lectură
Mediu
-Niciodata la marginea gurii tale
luna osindita la intuneric
numai teama de a se sfirsi aceasta realitate
teama de scena pustie
teama de materia in care tipa un mar
figurantii & obsesia rotilor pe care au ramas
niste urme.-desigur,sudalma e o marturisire
(nu-i intreba pe cei singuri
daca singele are umbra)
se pierd atitea obiecte omul insusi
de ce ne-am cunoscut noi la poarta
abatorului in mirosul acela insuportabil?
o pluta din lemn dulce in ochiul tau sting
"am sa vopsesc orizontul...-spui-potopul
este o piesa de teatru in care joaca devalmasia"
ai spus tu inca si altceva
intre mine si tine numai aerul
ca un poem intors de pe front.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Aurel Dumitrașcu
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Aurel Dumitrașcu. “ars doloris i.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/aurel-dumitrascu/poezie/ars-doloris-iIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.