ars doloris i
de Aurel Dumitrașcu(2002)
1 min lectură
Mediu
-Niciodata la marginea gurii tale
luna osindita la intuneric
numai teama de a se sfirsi aceasta realitate
teama de scena pustie
teama de materia in care tipa un mar
figurantii & obsesia rotilor pe care au ramas
niste urme.-desigur,sudalma e o marturisire
(nu-i intreba pe cei singuri
daca singele are umbra)
se pierd atitea obiecte omul insusi
de ce ne-am cunoscut noi la poarta
abatorului in mirosul acela insuportabil?
o pluta din lemn dulce in ochiul tau sting
"am sa vopsesc orizontul...-spui-potopul
este o piesa de teatru in care joaca devalmasia"
ai spus tu inca si altceva
intre mine si tine numai aerul
ca un poem intors de pe front.