Lăsăm totul așa
de Aurel Dumitrașcu(2005)
1 min lectură
Mediu
Plouă mărunt în casă la noi și lăsăm totul așa. E o casă
veche locuită de un cor de copii-cam blegi dar buni
cîntăreți.
Au venit și alții să asculte au venit și mamele lor să le
pună monede în palme. Puține. Pentru că nu iubește
nimeni
cîntecele din casa cea veche și plouă mereu și lăsăm totul
așa.
În patul meu nu mai doarme nimeni de mult buruienile
cresc
peste tot oglinzile umblă sătule oloage. A venit o fată
frumoasă face tumbe acolo- biata copilă! Un măr s-a
rostogolit a dat peste ea zace fata într-o baltă de sînge.
Și plouă mărunt peste sîngele ei și lăsăm totul așa.