Pedeapsa lui Tartuffe
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Stîrnind, stîrnind iubirea din inima-i bătînd
Sub casta-i robă neagră, purtînd mănuși, odată
Pe cînd mergea ferice și-ngrozitor de blind,
Gălbiu, cu gura știrbă, de rugi îmbăloșată,
Pe cînd mergea odată, cu “Oremus” – un Rău
Îi înșfăcă obraznic urechea preasfințiă
Și-i smulse cu injurii, zvîrlind-o-n jurul său,
Sutana castă de pe-a sa piele jilăvită !
Pedeapsă !...Vai de straie: erau larg descheiate,
Și, cu mătăniile iertatelor păcate
În suflet risipite, păli Tartuffe Preasfîntul !...
Deci, horcăind, rugi spuse, se spovedi cu gîndul !
Și omul doar jaboul se mulțumi să-i ia…
- Din cap pînă-n picioare, ptiu, gol Tartuffe era !