Șireata
de Arthur Rimbaud(2005)
1 min lectură
Mediu
Brusc, în sufrageria cea brună, cu miros
De fructe și vopsele, înșfac o farfurie
Cu nu știu ce mîncare din Belgia, fălos
În uriașul scaun, cum mi se cade mie.
Ascult, mut, orologiul și fericit mă-ndop.
Ușa, bucătăriei acum dă să se crape
Și suljnica apare, dar nu știu cu ce scop;
Baticu-i ștregărește e desfăcut aproape.
Și, tot plimbînd un deget mic și tremurator
Pe-obrazu-n catifeaua-i de piersică, ușor,
Cu buzele făcîndu-mi o mutră de tot hazul,
În față blinde-mi pune, și nici nu i-am cerut;
- Apoi, așa – desigur, să capete-un sărut - ,
În șoptă : “Simți tu oare ? un frig mi-a prins obrazul…”.