Vocea ta e o linie peste lucruri sărind Și poate că-ntr-o bună zi o s-o prind, Dar n-o ating, zău, O țin doar puțin la mine în mână și O las să

Un fel de-a mai lungi cea mai frumoasă zi Ar fi dacă m-ai putea minți. Ai da ceasul înapoi, Ai fierbe două ouă moi, Mi-ai spune că-n casă suntem

De departe bărbat, de aproape copil, Strîngînd tare la piept un secret inutil, Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii... De departe bărbați,

Asta-i ușa: Vei observa Lângă perdea Un scaun gol, Dacă te-ai așeza Ai deranja... Asta-i ușa: Cum ai intrat? Este ciudat C-ai reușit, E

Aseară, cineva Mergea pe stradă în rochia ta... M-am uitat bine, da\' nu erai tu în ea! Aseară, cineva Mergea pe stradă în rochia ta... Și

Ea a venit fără ocol, A lăsat hainele în hol, El de-atâta timp o aștepta, S-a oprit și s-a uitat la ea... Ea a vorbit foarte puțin, Și asta -

Are ochi de ciocolată Și privește uite-așa: Când iese ea pe stradă, Toți se uită după ea. Are păr lung și moale, Roșcat-auriu Și poartă la

Vremea a zburat, Tu nu te-ai schimbat... Cum ai făcut? Mă privești mirată Și îmbujorată Ca la-nceput... Pentru tine mai există Undeva, o

Când merge cu mine pe stradă Cântă mereu ceva, Acasă adoarme în hol, Nici vorbă de pijama. Mama ei o ceartă și-i spune Că nu se mai poate

Bărbații-s făcuți din carne, Femeile - din oțel, Ar fi trebuit să fie invers, Dar Dumnezeu mai greșește și el... Femeile zic că-s din

Am pneumonie, Doctorul mi-a zis că n-am... Dar s-a uitat la mine Cam cum te uiți tu pe geam, De un\' să știe De pneumonie? Am vorbit cu-o

Întâi a fost pe vreme rea, Era noros și vânt bătea Și, desigur, ploua; (Ea va veni, ea va veni) Asfaltul ud era lucios Și-n el se reflecta,

Și lumina parcă se pregătea, Aduna toți norii și-i atârna Departe la orizont, Pe frânghie, Să se-usuce încet... Astă-seară a fost cald și

Dacă ai telefon Și aparatul n-are ton, N-ai nici o treabă: Nimeni nu poate suna, Stai liniștit în casa ta, N-ai nici o treabă! Vecina ta de

Orice zi începe prost Dacă n-ai un adăpost, Orice zi e-un singur pas către noapte... Orice noapte trece greu Dacă singur ești mereu, Orice

Aseară m-am culcat perfect normal, Azi-dimineață m-am trezit în ultimul hal... M-am dus la doctor să văd ce-mi spune Și-am avut noroc, l-am prins

Anii trec mai ușor decât ne închipuim, Îi căutăm în sertar și brusc nu-i mai găsim; Nimeni nu știe precis unde se duc anii ăștia așa, Eu cred că

Mă scol dimineața, dar mi-e frig, Așa că geamul nu-l deschid... Mă duc să mă spăl că poate-mi trece Și-am noroc, e doar apă rece. Mă spăl

Azi ninge tare, draga mea, Avionul nu poate ateriza, Pilotul are pe geam un morman de nea Și se-agită degeaba... Afară e-un frig

Fata pe care-o iubesc e frumoasă Și-aș vrea să vi-o descriu: Ea are-n privire-adâncimi de abis Și ochii-i sunt verzi-cenușiu! Fata pe care-o

Eram la pământ, Eram la podea: Într-o astfel de clipă A apărut ea. Ea mi-a zâmbit, Și eu i-am zâmbit; I-am dat sufletul meu, Ea l-a

În fereastră-i cerul înrămat, În odaie am scaun și pat Și pe masa albă, niște pâine... Lucrurile-mi sunt în geamantan, Praful nu l-am șters

Pe o câmpie, un balaur verde De o mie de ani domnițe fura. Avea un castel și acolo, probabil, le încuia. Dar Făt-Frumos cu sabia de

Mă scol dimineața devreme Și mă uit totdeauna la ceas, Pe urmă mă uit în frigider Să văd ce-a mai rămas! Da\' frigiderul meu e gol,

Nu sînt cîinii care latră, nu e luna care tace, Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace; Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi, O să-mi

Ochii ei fără de seamăn m-au vrăjit pe loc, Mi-a spus că are un frate geamăn și că de obicei, n-are noroc. I-am răspuns că nici eu nu am

În loc să fii frumoasă Și să-mi zâmbești, De câte ori vin acasă Ușa-n nas mi-o trântești… Spune-mi, ce-i cu tine dragă, De ce te superi așa de

Unde te duci, frumoasă fată? Roua pe flori umedă-i toată, Unde te duci, frumoasă fată? De ce nu vrei să stai cu mine? Aicea, unde-i cald și

Uite-un fluture pe perdea, Vrea să intre în camera mea, N-am să-l las, fiindcă am deja Musafiri destui... O lumânare aprinsă am, Șapte stele

Dimineața devreme, ceața-i lipită de drum, Trenul intră-n gară împachetat în fum… Peronu-i pustiu, vântul se joacă-n hârtii, Lumini colorate

Veneam cântând spre ochii-ți visători, cu mari buchete-n braț. Aveai pe masă grădini și-alei de felurite flori, ca in Liban, pontifică

Ieri, m-ai așteptat, eu n-am venit și tu iar m-ai căutat, însă azi te-ai răzbunat: m-ai lăsat s-aștept. M-aș enerva, Ți-aș arăta. Dac-aș fi

Fereastra scârțâie, și el se scoală într-un cot nițel și zice \"Închide fereastra!\". Afară-i toamnă și târziu, de frunze parcul e pustiu și

O fi politica bună, nu-i vorbă, dar eu pe cuvânt că m-am săturat. De doi ani, doar cuvinte umflate și-n rest, prea puține, chiar s-au

De departe bărbat, de aproape copil, Strîngînd tare la piept un secret inutil, Un cuvînt nerostit nici cînd scria poezii... De departe bărbați,

În vremuri vechi, pe un vast teritoriu, Trăia un împărat notoriu Ce-și conducea poporul spre victoriu Cu fiecare gest și vorbă-a sa. Dar într-o

El și ea Ea a venit fără ocol, A lăsat hainele în hol, El de-atâta timp o aștepta, S-a oprit și s-a uitat la ea... Ea a vorbit foarte