Privești cum zboară norii
de Alexandru A. Philippide(2005)
1 min lectură
Mediu
Privești cum zboară ca niște continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci și vânturi indolente.
Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.
Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deșert și mintea arsă,
Când însuși cerul este-o hartă ștearsă
Pe care nu mai poți citi vreun drum?
Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine și să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;
Și-ntr-un tărâm de neștiut azur,
În care nici o amintire nu vibrează,
S-ajungi în calea ta văzduhul pur:
Miraculoasă, veșnică amiază...
O, gând anarhic și amar,
Pe care vorbele nu-l pot cuprinde
Atunci când ca un meteor bizar
În noaptea inimii adânci s-aprinde!
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru A. Philippide. “Privești cum zboară norii.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandru-a-philippide/poezie/privesti-cum-zboara-noriiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.