Alexandr Blok›Poezii

''Din somnul greu al conștiinței tale Te vei trezi tânjind de dor, iubind'' (VL. SOLOVIOV) Și te presimt de mult. Trec ani și ani de-a

Poem Panmongolism! Deșii sălbatic nume Aurul mi-i de dânsul mângâiat. Vladimir Soloviov Sunteți destui. Noi - nesfârșit

Și eu, un trist necredincios, În lirică nesăbuire, Mi-am părăsit fără vreun rost Prea scumpa vatră de iubire. Dar inima tot a

La poalele dealului - plâns de vioară... Suspină arcușul și-i parcul pustiu. Alături pășești ca un vis de ușoară Și fără prihană așa cum te

La rugăciunea sărmană Spre locașul sfânt mă îndrept. Și pe Preafrumoasa doamnă În roșii umbre-o aștept. Tresar mă feresc de lumină, Când

De pe glodoasa, neagră cale Nu se ridică ceața grea... Tot scârțâind din balamale Pornește-ncet o haraba. E zi, și pare Arlechinul Ca și

Lin, ale-amurgului umbre Cern pe zăpezile reci, Roiuri, fantasmele sumbre Tulbură somnu-ți de veci. Dormi în iatac de troiene, Dormi pe-al

Lângă a Domnului casă, Azi aștept, preasmerit, Binevestitoarea sabie Să m-atingă în sfârșit. Fie-ți milă , o Doamne, De-al tău rob

În zori mă scol, câmpia e cețoasă. Vreau soarele din turn să-l pot vedea, Și deșteptarea sufletu-mi apasă Ca fata ce-i acum stăpâna

Intri-n cercuri infinite, În penumbra de opal. Depărtările trezite Pasul ți-l îngână, rar. Te-ai pierdut în depărtare, În sonorele

Treci prin aurita cale Mut și neîndurător. Mistuie e-n depărtare Stolul albilor cocori. Parcă țipete mâhnite Se împrăștie în vânt. Țese

Semn în noaptea-nnegurată O minune prevestind - Lângă zidul nalt de piatră, Pari un diamant lucind. Însăți, dincolo de ceață, Înspre

Lângă icoana-ntunecată, În liniștea de nepătruns, Ne amintea lumina naltă De al Soției blând surâs. Tăceam, pătrunși de-nfiorare, Lângă

La serbarea primăverii Umbra dragă-o voi chema. Vino, pân' nu-s limpezi zorii, Ia cu tine ziua ta. Noua zi nu-i cea ce bate, Precum

Mor florile-n câmp ofilite, Nu trec libelule în zbor, Copacii din foi ruginite Și-aștern la picioare covor, Și stele pe rând se arată, Și-n

Ziua ce rece-o presimt. Vine-un amurg plumburiu. Inima-mi tare, vibrând - Tu mi-ai promis. ''Am să viu, La o răscruce s-aștepți, Plină de

Lui S. Soloviov Intrați cu toți. În fiece odaie E vie taina, dar opreliști nu-s. Clădite-n raft, străvechile ceasloave Vă-ncremenesc, vă

Lumini și umbre proslăvești - Dând lirei veselia strunii, Privește-n haosul nelumii, Ca ziua să ți-o regăsești. E-ntreagă funia

Zilei mele-i stau de strajă Vane reverii. Iată - umbra lor miraje Și-o aprind, târzii. Libertatea mea acolo S-a aprins și ea. Și aici

În tihna dinspre ziua, în tânăra-mpietrire, Plutea-n tării un suflet și-a întâlnit o Stea. Cețos era amurgul cu umbra lui subțire, Iar

Ziua-i din ceață ivită, Soarele-i sus, chiar în zori. Oare, fecioară dorită, Tu îmi răsari în pridvor? În lături, voi porți haine! Geamul

Tu ai ieșit cu-ntârziere, Dar eu senin te așteptam. Și nici o șoaptă a-nserării, Nici o mișcare nu pierdeam. Când flacăra țâșnii

În taină ruga să ți-o faci - Lumini aproape sunt deja, Ultimii zori din viața ta - Fi gata, cugetă și taci. Și pregătit, și mut,

Tu cărui zeu îi aparții? Plutind pe cer mai sus ca norii, Te tulbură spre ziuă zorii? Și visele-n amurg le știi? Sau, contopindu-te cu-o