"vis în acareturi" – 20080 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ȘIȘtefan Ioanid
S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...
1 poezii, 0 proze
tudose simona
consider ideea unei poezii ca pe un mod de eliberare in vis sau, uneori, de vis, ai poezia ca pe o stare, dincolo de timp sau spatiu sau fiinta
5 poezii, 0 proze
mihaela
SANT O PETALA DE FLOARE OFILITA, PE MALUL UNUI LAC LUMINAT DE LUNA SANT UN NOR IN CALEA SOARELUI CETI LUMINEAZA VIATA AM FOST UN TRANDAFIR IN PADUREA CU SPINI AS VREA SA RAMAN CA UN VIS FRUMOS IN VIATA TA SA NU UITI CLIPELE CU RAZE DE LUNA DE PE PE MALUL LACULUI, SOARELE DE DUPA NOR,TRANDAFIRUL DINTRE SPINI SI VISUL NETALMACIT.
1 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
IBIleana Popescu Bâldea
Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!
405 poezii, 0 proze
AAana andone
Am vazut lumina zilei intr-o frumoasa zi de toamna,intr-o familie modesta de la margine de Bucuresti.Copilaria mi-am petrecut-o la bunicii din partea mamei,intr-un sat prosper de pe malul Mostistei.Acolo am invatat sa fiu atenta la tot ce ne inconjoara,de la firul ierbii pana la cerul instelat si sa prefac totul in senzatii,dezvoltand o anumita sensibilitate si o inclinatie catre vis si poezie.In gimnaziu obisnuiam sa scriu intr-un caietel "scrisori pentru fluturi si pietre",obicei pe care il am si acum atunci cand inima se revarsa. Drumul in viata mi l-am hotarat de cand eram foarte mica si obisnuiam sa ma joc " de-a scoala".Asa ca mai tarziu nu a fost deloc intamplator faptul ca am urmat cursurile Liceului Pedagogic din Bucuresti si apoi ale Facultatii de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti.Se implinesc 20 de ani de cand scoala imi e si casa si rai si iad in acelasi timp. Imi doresc ca lumea sa fie mai buna,mai luminoasa si mai plina de iubire si poezia e o cale...
144 poezii, 0 proze
MVMirabela Vis
M-am nascut intr-o lume in care arta se manifesta langa mine zi de zi, pana m-a molipsit. Formele ei atat de variate m-au sculptat in ceea ce sunt astazi: o fata cu viziuni extinse asupra vietii si care poarta asupra sa amprenta clipelor petrecute in micul sau orasel.
9 poezii, 0 proze
TRTurliu Raluca
De doi ani am intrat in lumea de vis a teatrului. Ce a fost inainte, sincer, simt ca nu mai conteaza.
36 poezii, 0 proze
Eugen Onoscenco
Nascut in Chisinau....la 29 Mai.. De mic eram inconjurat de Proza..Schite...Literatura. La un moment dat cind m-am trezit din acel vis frumos deja eram un baiat prea mare pentru poezii !! Insa unii oameni..mai bine zis prietenii m-au incurajat in general imi duc viata foarte activ sunt pasionat de box..inot..schite,,drama,,POEZII Ma straduiesc sa imi duc viata la maxim...fara piedici
1 poezii, 0 proze
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
vis în acareturi
de gheorghe purcar
mi-am pus în pocal o grăsuță, așa ca o geamănă, să respirăm împreună din speech-ul meu din seara asta al unui tom nescris în rugăciune îndes cu nesaț amprentelor trăiri într-un sac peticit cu fire de...
Greaţă
de Daniela Luminita Teleoaca
Prin fereastra minusculă ţaţa Didina nu zărise mai nimic. Un nimic atât de înfricoşător! A bătut în geam. O dată. Chiar de 2. De 3! Nimic! Şi-a oprit o spaimă. A doborât un fel de molie. Praful ei...
La numărul 99 nu mai locuiesc oameni
de Ioan Barb
Nu știu ce m-a apucat încă de dimineață să trec pe străduța ce urcă de-a lungul apei, începând de la podul din beton armat, succesorul podului vechi din lemn de stejar, pe care l-a luat apa la...
Zile de duminica
de karla zercicov
SECVENÞA 1 Exterior, dimineață. Parc cu lac. Început de vară. În zilele noastre. O alee pietruită șerpuiește pe lângă malul lacului. Ceața de dimineață se ridică. Pașii de cauciuc ai Nastaseiei Peiu...
Potopul...
de George Trandafirescu
Mai era un pic si se facea miezul noptii si prezenti la locul de intalnire, la mine acasa, erau Viorel si Brosca. Brosca fiind tot un Viorel ca nume dar cu aspect de Misu, insa inalt ca o prajina,...
In America
de nicolae tomescu
Oricât s-ar strădui, nu-și poate da seama unde se află și de ce nu mai este acasă. Acasă? Da, parcă-și aduce, cât de cât, aminte. Era acasă și vroia acasă. La care casă, dacă era acasă? Vroia să mai...
Valerie
de Daniela Luminita Teleoaca
Valerie nu împlinise încă șapte ani. Valerie dansa pe șotroane. Dansa și cânta nepăsătoare, aproape obraznic. Mama îi călca șorțulețul. Îi potrivea șuvițele în proprii ochii. O trimitea la scoală....
Valerie (2)
de Daniela Luminita Teleoaca
Valérie nu împlinise încă șapte ani. Valérie dansa pe șotroane. dansa și cânta nepăsătoare / aproape obraznic. Mama îi călca șorțulețul. în proprii ochii îi potrivea șuvițele. o trimitea la scoală....
Market de vise
de Ghe. C-tin Orghici
Vise. Gânduri ce se vor întruchipate, idei sau idealuri, dorințe, țeluri, într-un sfârșit o parte din ele: fapte. Piață liberă neconcurențială, deoarece nimeni nu poate avea vise frumoase ca mine sau...
Întâmplări de demult 2
de nicolae tomescu
Oricât s-ar strădui, nu-și poate da seama unde se află și de ce nu mai este acasă. Acasă? Da, parcă-și aduce, cât de cât, aminte. Era acasă și vroia acasă. La care casă, dacă era acasă? Vroia să mai...