E o poezie.
Poezia vietii mele,
Viata visurilor,
Visele inimii.
E un cantec.
Cantecul suferintei mele,
Suferinta somnului,
Somnul sperantei.
E o iubire.
Iubirea sufletului meu,
Afara - univers fara licurici
Inauntru - brazi inalti si seci,
Iar la mijloc nuvele.
Aripile se cearta si pleaca.
De sus - un tablou cenusiu
De aici - o culoare decolorata,
Iar la mijloc
I
Nu vine, nu va veni niciodata.
Si daca...poate prea tarziu!
Nimicul e totul, nimicu-i pustiu
,,-Mai calculeaza acolo odata!\"
,,-Si forta se duce in jos,
Dar inca mai te duci\",
Mers de
Astazi totul e in albastru
si verde, si galben.
Rosul a plecat demult,
Sau l-am pierdut,
Si in locul lui a aparut,
Sau am gasit,
Maroul pamantului.
Acum ziua e albastra,
Verde, galbena si
In timp e doar lut ars,
Atat.
Peste timp incepe sa curga lutul.
Ma inec.
Iar dincolo de timp devine lutul cer
Deasupra mea...
Ca acum.
In timp e doar atat,
Lut
