"verdele ăsta niarne" – 3643 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
CSCella Serghi
Cella Serghi (n. 4 noiembrie S.V. 22 octombrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română de origine evreiască, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei. (text)==Despre Cella Serghi== "Născută la 22 octombrie 1907 la Constanța, scriitoarea Cella Serghi va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește : "marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia...
7 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
Frînculescu Diana Simona
Egoismul de a pune ceașca de cafea pe coperta unei cărți, fără teamă de pete. Egoismul de a trăi fără teamă de moarte. Dragostea. Lungile zile în care aștepți. Verdele. Copiii care îți zâmbesc fără motiv. Luxul de a-te îmbrăca în tine în fiecare dimineață. Muzica. Lenea.
1 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
PCPristavu Cezar
verde
6 poezii, 0 proze
MPMarta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist și poet român. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeș-Bolyai“ și redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. Doctor în filosofie al Universității din București, cu lucrarea Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). Poezie Aduceți verbele (1981) Dimineața tinerelor doamne (1983) Loc psihic (1991) Poeme nerușinate (1993) Cartea mîniei (1997) Apocalipsa după Marta (1999) Falanga (2001) Scara lui Iacob (2006) O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franța, la Editura „Le Temps qu’il Fait“. Eseist și istoric al filosofiei românești Teze neterminate, București, Ed. Cartea...
25 poezii, 0 proze
DTDaniela Luminita Teleoaca
Volume publicate: Lingvistică: Terminologia religioasă creştină în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 (374 p.); Semiotica discursului religios. Probleme de poetică, stilistică şi retorică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2016 (504 p.); Limbajul bisericesc actual între tradiţie şi modernitate. Literatura didactică şi literatura beletristică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017 (410 p.); Verbele psihologice: similitudini vs divergențe în context romanic. ʽA (se) miraʼ în română, franceză și spaniolă, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti/Bucharest University Press, 2020 (360 p.); Proverbe cu termeni religioși în română și spaniolă, București, Editura Academiei Române, 2025 (778 p.) coautor la Inventar de cuvinte și sensuri noi atestate în mediul online (ICSO), volumul II (coord. Ana-Maria Barbu), București, Editura Academiei Române, 2022 (531 p.); coautor la Istoria lingvisticii româneşti (coord.: Marius Sala, Nicolae...
1665 poezii, 0 proze
verdele ăsta niarne
de Rodica Lupu
verdele ăsta niarne se potrivește cel mai bine cu sângele meu prin el curg primele poeme ale ierbii lungi cât toate cuvintele vieții inima mea niarne pulsează-n afară tot ce-a pierdut prin artere-i...
întrebări cu pernă
de Dacian Constantin
s-a zgâriat iubirea în coate schimbă placa dă pe radio ieși din anonimat fă o tumbă orice numai ia-o de aici scoate-o de sub tutela zeilor habar n-au ei cum răsare iarba din mozaicul rece deși și...
Sofa Effect
de Adela Setti
mi-am spus că nu am nimic de pierdut dacă sar și am sărit evident coarda foarte lungă și foarte elastică de la un punct perspectiva s-a întors și firește aveam de pierdut totul și nimic de schimbat...
Loop
de Dana Stanescu
De cele mai multe ori mă grăbesc spre casă atunci când mă întorc de la serviciu, cu pași repeziți, capul înclinat spre gândurile mele, mă grăbesc doar doar voi lăsa în spate cele câteva ore...
Falia
de Daniela Luminita Teleoaca
Văzut din interiorul ei, februarie 7 a.m., un an cândva curent, spectacolul a ceea ce se cheamă viață este, cel mult, plictisitor. Obositor. Terifiant. În realitate, fără sens. Interminabil!...
Apus de soare
de Barbu Ștefănescu Delavrancea
PERSONAJE: ȘTEFAN CEL MARE BOGDAN LOGOFÃTUL TÃUT POSTELNICUL TOADER VORNICUL JURJ HATMANUL ARBORE PÂRCÃLABUL DRAGOȘ PÂRCÃLABUL ALEXA PÂRCÃLABUL GRUMAZÃ PÂRCÃLABUL ȘANDRU PÂRCÃLABUL COSTEA PÂRCÃLABUL...
verdele din părul meu
de Adina Ungur
așa-mi place mie să-mi port părul verde, nici măcar nu zâmbesc când spun asta, e ceva ce-mi dă o stare de liniște ceva ce mă contopește cu terminațiile ramurilor în anotimpurile calde ai fluturi,...
să ajung la vârsta asta m-a costat viața
de Valeriu D.G. Barbu
locuiesc în cincizeci și cinci de metri de nimic, pe un Pământ de nimic unde sunt o vietate de nimic mă oglindesc în ceilalți și de asta îmi plac cei nevrotici, mă calmează – suport egal verdele în...
dar poate că asta e fericirea
de Daniela Luminita Teleoaca
locul acesta minuscul pe care mi-l fac seară de seară în golul reîntregit al nopţii la o masă de scris asemenea unui copil cocoţându-mă pe latura cea mai îngustă a timpului ca pe zidul favorit fără...
Ce bem astă seară
de Ioan-Mircea Popovici
verbele-și caută singure printre cuvinte pe drumuri încrucișate Ziiiaaaazzzzz şi ziua de azi Să fii prieten cu sfinţii, îmi spunea tatăl meu Şi pe Maica Domnlui să o iubeşti ca pe mama lui Dumnezeu...
Nu m-am gandit la asta
de Paraschiv George
Ti-ai dorit vreodata ca legendele si miturile sa fie reale?Sau ca viata simpla,monotona pe care,probabil o duci sa se, schimbe pe vecie?Ti-ai imaginat vreodata faptul ca o singura clipa,sau decizie,...
dincolo
de Iluta Elena
Uite zidu’ ăsta mi-a secat verdele privirii / se hrănește din el deja a prins rădăcini se înalță Nu văd de-aici până unde / până la cine bănuiesc doar Și geme-o lumină curcubeană printre cărămizi /...
Cantec de trup mort
de Valnoha Iuliana Gratiela
Dușumeaua asta de lemn Are atâtea reflexe Că nici nu știi unde S-a terminat verdele Și a-nceput lemnul. E de-a dreptul umană, A fost odată verde Și-odată a murit Atâta doar c-a fost orfană Și nu știm...