Să-ți cadă din priviri mărgele
Cu-amintiri a unui măr copt
Și cu amar să te joci cu ele
Căci eu voi fi plecat de tot.
Să mă cauți în al tău gând
Cu capul sprijinit în cot,
Alinând dorul tău
Două castane mi s-au scuturat în palme din ochii tăi căprui.
Simt cum îmi alintă degetele de ceară,
Îngânând parcă versuri de dragoste
Rătăcite pe buzele unui erou
Ce încă mai visează cu
Din golul meu cel
Sadic
Ințepat de-al florii
Ghimp,
Am învățat destul
De-amarnic
Că distanța se măsoară în
Timp.
Astfel am inceput să
Urlu,
Doar în sine mă aud
Mereu,
Neindrăznind
Lasă soarele să-ți sărute fața,
Verdele naturii să-ți mângâie privirea.
Astfel eu ți-am scris prefața
Cântecului ce-ți va bucura trezirea.
Lasă ploaia să-ți citească buzele,
Vântul sa se
Fiori reci imi taie răsuflarea
Inghețându-mi al fericiri gând...
Incet, incet imi pierd chemarea
Ajungând sa simt ceea ce sunt:
Nimic...
Din loc timpul a fost dat
Atunci când noi ne-am
Jucându-se cu o rază de soare
Furată din geamul străveziu,
O piersică zâmbitoare
Se arată unui măr hazliu.
Urmărind a ei copilărie
Ce-l inveselea de zi cu zi,
Și de-a culorilor beție