"verbul vinului roșu" – 13418 rezultate
0.03 secundeMeilisearchEduard Ialomiteanu
M-am nascut o data cu zorile, intr-o zi de sarbatoare. Dumnezeu si-a descoperit tampla si dupa atata truda dupa o saptamana de Creatie, am aparut si eu sa tulbur linistea Lui. De atunci il tot caut .. ma invart in jurul Adevarului fara sa-l zaresc. Dar imi ramane Verbul. Tot ce ating ma arde pentru ca il simt pe El. Iar tot ce fac ma doare .. lipsa desavarsirii. Sunt un simonist care vrea sa creeze aidoma magului, spirit. Eu nu ma joc cu cuvintele, ci doar ma folosesc de ele pentru a exprima ceea ce e traitor in mine.
30 poezii, 0 proze
vlad
eu sunt cel ce trece prin viata cu versul pe buze
1 poezii, 0 proze
Luis Alberto Machado
Eseist, filozof și politician, Luis ALberto Machado (1932 -2016) a creat în poezie un cosmos interior cu esență palpabilă. Artere fierbinți, ideile vieții curg prin versul liber al poeticii sale. Lumea se absoarbe din aer prin frunzișul unei crengi, prin peretele izolat de focul animic, prin transparență, în sfârșit, prin ceea ce vine din necunoscut. Doctor în drept și științe politice, Luis Alberto Machado a ăndeplinit diverse funcții publice reprezentative în parlamentul șu guvernul Venezuelei. Olga Lucila Carmona
0 poezii, 0 proze
Gabriela David
Sunt un fluture, azi ma ascund in coltul meu, parasita; maine zbor spre cele mai albastre si inalte clipe efemere. Sunt un vers, azi necitit si parasit pe-o coala orbitor de goala; maine, un castel de ganduri si patimi adanci. Sunt a nimanui cand versul parasit asteapta singur un suflu; sunt a tuturor cand castelul de ganduri se izbeste de ecoul unor pasi. Astept ecoul pasilor vostri. adresa mail:gabriella_cnx@yahoo.co.uk
34 poezii, 0 proze
Paul Verlaine
Poet francez si lider al simbolismului in evolutia poeziei. Stilul de viata a lui Verlaine a oscilat intre criminalitate si inocenta; s-a casatorit cu o tinerica in 1870 dar dupa un an s-a indragostit de tanarul poet Arthur Rimbaud, care avea 17 ani. Impreuna cu Stéphane Mallarmé si Charles Baudelaire au format asa numitul "Decandents". In opera lui Verlaine predomina doua impresii: doar "eu" este important si ca rolul poeziei este de a pastra momentele celor mai intense si unice trairi. A folosit atat forma clasica dar si versul liber si un limbaj simplu, muzical. Paul Verlaine s-a nascut in Metz, nord-estul Frantei, unde tatal sau, capitan de infanterie, s-a intamplat sa stationeze. Verlaine a fost singurul copil, dar alaturi de familia sa a trait si Elisa Déhee, o verisoara orfana, de care poetul s-a indragostit nebuneste mai tarziu. In 1851 familia se muta la Paris, unde a fost trimis la liceu. La varsta de 14 ani citeste Baudelaire "Les Fleurs du mal" ce il va influenta puternic...
64 poezii, 0 proze
Dan Metes
Intr-o lume pustie si o viata ce se desfasoara anevoios de sec, poezia, este pentru mine o oaza de speranta. Sper insa ca, calea pe care am ales-o nu va insemna divortul meu de cuvinte si ca versul imi va fi mereu alaturi spre a-mi colora existenta.
6 poezii, 0 proze
Camil Baltazar
Camil Baltazar (n. 25 august 1902, Focșani, d.27 aprilie 1977, București) este pseudonimul literar al lui Leibu Goldenstein (sau Leopold Goldstein) și desemnează un poet român evreu din perioada interbelică. Poetul cultiva versul tradiționalist și poezia intimistă. Deși în perioada 1947-1976 a publicat alte 8 volume de versuri, poetul a intrat, treptat, într-un con de umbră. Vecernii, 1923 Flaute de mătase, 1923 Reculegeri în nemurirea ta, 1925 Biblice, 1926 Strigări trupești lângă glesne, 1927 Cina cea de taină, 1929 Poeme vechi și noi, 1931 Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1937 Tărâm transparent, 1939
10 poezii, 0 proze
José Lezama Lima
José Lezama Lima (19 decembrie, 1910 în Havana, Cuba - 8 august, 1976 în Havana, Cuba) a fost un romancier ți poet cubanez. Born in the Columbia Military Encampment close to Havana in the city of Marianao where his father was a colonel, Lezama lived through the most turbulent times of Cuba's history, fighting first against the Machado dictatorship, and later surviving the Castro regime. A gay man himself,[1] his literary output includes the semi-autobiographical, baroque novel Paradiso (1966), the story of a young man and his struggles with his mysterious illness, the death of his father, and his developing homosexuality and poetic sensibilities. Lima also edited several anthologies of Cuban poetry and the magazines Verbum and Orígenes, presiding as the patriarch of Cuban letters for most of his later years. In addition to his poems and novels, Lezama wrote many essays on figures of world literature like Mallarmé, Valéry, Góngora and Rimbaud as well as on Latin American baroque...
3 poezii, 0 proze
Dámaso Alonso
Dámaso Alonso y Fernández de las Redondas (n. 3 octombrie 1898, Madrid - d. 25 ianuarie 1990) a fost poet, critic literar și filolog spaniol. Opera 1921: Poeme pure; mici poeme ale orașului ("Poemas puros. Poemillas de la ciudad") 1925: Vântul și versul ("El viento y el verso") 1935: Limba poetică a lui Góngora ("La lengua poética de Góngora") 1944: Fiii mâniei. Jurnal intim ("Hijos de la ira. Diario íntimo") 1944: Eseuri despre poezia spaniolă ("Ensayos sobre poesía española") 1944: Veste obscură ("Oscura noticia") 1950: Poezia spaniolă ("Poesía española") 1955: Om și Dumnezeu ("Hombre y Dios") 1952: Poeți spanioli contemporani ("Poetas españoles contemporaneos")
2 poezii, 0 proze
Dragoi Ana-Maria
voila: nascuta in 84 in orasul pe care cred ca mi s-a permis sa il aleg, in mod curios, inainte de anxitatea primara; imi plac girafele si culoarea galbena (mai nou) nu-mi place cand mi se usuca buzele scriu versuri numai cand am inspiratie si cand nu pot sa imi exprim verbal sentimentele, in stari de oboseala accetuata sau de durere coplesitoare; cred ca iubirile platonice sunt cele mai puternice pentru ca nu au cusur dar si cele mai rele cu stima de sine in mod obisnuit am momentele mele de copilarie, prostie, carisma si culoare viata mea nu e o poezie iar poezia nu e viata mea sunt doar un om care isi indeplineste din cand in cand o nevoie: aceea de a a se exprima
23 poezii, 0 proze
verbul vinului roșu
de Dorina Șișu
zidul are mâini în formă de cerc o cifră impară a înghețat dar la un capăt al cercului am găsit prima ta scrisoare în care scriai despre mine: mă strânge glezna pe care o sărutai în fiecare noapte cu...
Pictura de pe pânza sufletului
de Vali Nițu
În culoarea timpului topit derulez secvență cu secvență fiecare nuanță a sărbătorii ce poartă un nume, puritate. Parcă a fost vis, a fost să fie cea mai frumoasă ramă a unui tablou cu chip de femeie,...
Cei care scriu tăcerea
de Cezar C. Viziniuck
Primăvara își scrie pe cer literele verzi ale vântului, tălpile copacilor ascultă cum mugurii își strigă numele. Din fereastră, lumina atinge umărul visului, răsucind umbrele florilor în alfabet de...
Ioana Gegiuc [Lorelei] – dincolo de aparențe
de Maria Prochipiuc
Poetul e în fond, acela care înțelege cel mai adânc nevoia noastră de a ne desprinde din cotidian, din angrenajul vieții obișnuite, de a ne transcende condiția, măcar pe căile visului și de a ne...
AMURG
de Claudia Martis
Cerul se întunecă a ploaie. Între noi și zbor a rămas doar glasul păsărilor din diminețile ploioase de toamnă. Mi-e dor de un răsărit cald, între două gene de munți, cu surâs de garofiță sălbatecă și...
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (49)
de Maria Tirenescu
mai 2008 1. «nu exist» nu, nu exist, nici nu pot fi fără proiecția în ochii tăi… – între două iubiri eram o părere acum bărbat și om crescut din inima ta… dacă mă uiți dispar ca și cum ai stinge...
din a doua hârtie mototolită
de Ștefan Petrea
timpul, colț cu nemurirea, duce spre Dumnezeu te ivești în rosturile mele ca o nouă enigmă de dezlegat prin siropul ochilor tăi curg descătușări de întristare albia obrazului tău e plină de lacrimă...
Poetul cu un vultur în deget
de Maria Elena Chindea
mâna arcașului degetul de rubin al vidului verbul a fi strunește aprig coarda vieții inima țipă dezgolită de pleoape în oasele mele vulturii își înghit morțile cu o foame uscată privește îndărătul...
Odă vinului
de Ruse Ion
Dumnezeiescul vin de-l beți, Precis că, vi se schimbă sorții: Trezește versul la poeți Iar dacă-i roș, trezește "morții".
Hans cel Nătărău
de Vasile Munteanu
în verbul meu un cod de os și carne pe sine se privește din afară și stimulat când de bucăți de zahăr ba de bici povara altora pe umerii săi cară calupi de lut jumate gazuri rare celaltă jumătate apă...
