Dan Metes

Sub un nuc uitat de lume Si scaldat de mantia noptii, Buze dulci soptesc un nume Si se lasa prada sortii. Printre ramuri impletite Cerul oglindeste stele. Brate, tandru-ncolacite, Mangaieri

Se scurge-ncet din departari Un inceput de lume Si clipe dulci cladesc in zari Un rai fara de nume. O-ntreaga noapte a murit La capataiul vietii Iar cerul tot a-nmugurit De floarea

Sub vraja lunii umbre trec Si contureaza maluri, Pe lacul bland, ca un poet Se scurg continuu valuri. O barca incet sub pod s-a dus Vestind puterii noptii Ca viata inca n-a ajuns Sub taina

Atat de rar si monoton se scurge timpul sacru Incat al vietii vesel ton pare-amarat si acru. Si-atat de mic si ne-nsemnat se savarseste clipa Incat adesea stai culcat si te curpinde