Poezie
din a doua hârtie mototolită
1 min lectură·
Mediu
timpul, colț cu nemurirea, duce spre Dumnezeu
te ivești în rosturile mele ca o nouă enigmă de dezlegat
prin siropul ochilor tăi curg descătușări de întristare
albia obrazului tău e plină de lacrimă gustul de sare
răsare
în bucatele salivei tale
mă torn într-un pocal cu sânge crist
apare
mirarea eternă că exist
și mi se pare
gustul vinului mai trist
cerneala așteaptă să bea laptele hârtiei
și zăpada ei s-o mănânce
Cerneală!, codru-n arbori de literă,
mormânt săpat în văzduh
parfum de Nalt de Terră
al poeziei pântece
oricât aș fi de etate
în mine ești o vietate,
Cerneală!
din tine scot cuvântul la iveală,
mă naști în verbul plin de fală
iz de umanitate
sorbind cotidianul până la secare,
iz de somn iepuresc și puțină a dumnezeirii disecare
în triunghiul amoros al timpului mâine
e un ieri trăit azi,
cel puțin până se termină ața
un singur azi mai este viața
când se termină ața
lui Dumnezeu dai bună dimineața
ori noapte bună,-n scenă,
în Gheenă
timpul, colț cu nemurirea, spre Dumnezeu duce
de ți-ai purtat cum se cuvine
mica ta cruce
timpul, etcetera
001.493
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 186
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “din a doua hârtie mototolită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14064611/din-a-doua-hartie-mototolitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.