"unde se strâng morții ca sa poată muri" – 20807 rezultate
0.10 secundeMeilisearch
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
MAMargaret Atwood
Margaret Eleanor Atwood (n. 18 noiembrie la Ottawa, 1939), este o scriitoare canadiană , poetă și critic literar de limbă engleză, laureată a premiului Booker în anul 2000. Este autoare a numeroase volume de proză, eseuri și poezie. A câștigat în 2000 premiul Booker cu opera The Blind Assasin, fiind nominalizată pentru același premiu cu Cat´s Eye și Alias Grace. Cel mai recent roman al său, Oryx and Crake, a fost nominalizat atât pentru premiul Booker, cât și pentru premiul Orange. 1939 — se naște la Ottawa, Ontario. Părinții săi, Carl Edmund Atwood și Margaret Killam Atwood, aveau deja un fiu (născut în 1937), iar mai apoi încă o fiică (1951). 1946–1961 — se mută cu familia la Toronto, unde tatăl este profesor de entomologie la Universitatea din localitate. 1952–1957 — absolvă liceul Leaside din Toronto și începe să scrie la 16 ani. 1957–1961 — studiază la Colegiul Victoria de la Universitatea din Toronto. Publică în Acta Victoriana, The Canadian Forum și The Strand. Absolvă...
1 poezii, 0 proze
ACAna Constantinescu
Public pe unde se iveste ocazia, ce am scris initial pentru mine. Sunt studenta la facultatea de Calculatoare din cadrul Politehnicii Bucuresti pentru ca m-a pasionat. Fac fotografii pentru ca ador lumea.
5 poezii, 0 proze
VTvaleria tamas
M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.
783 poezii, 0 proze
GSGiorgios Seferis
S-a nascut in 1900 la Smyrna , urmeaza gimnaziul la Atena . Din 1918 studiaza dreptul la Paris iar in 1925 revine in capitala Greciei unde se angajeaza la Ministerul Afacerilor Externe . are o prodigioasa cariera de diplomat si scriitor , pentru activitatea sa literara fiind rasplatit cu Premiul Nobel (1963) Volume ( in ordinea aparitiei ) : 1."Strophe"-1931 2."E Sterna"-1932 3."Mythistorema"-1935 4."Tetradio Gymnasmaton"-1940 5."Emerologio Katastromatos"-1940 6."Kihle"-1947 7."Dokimes"-1962 8."Antigrafes"-1965 9."Tria Krypha Poiemata"-1966
73 poezii, 0 proze
NCNeacșu din Câmpulung
Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung este cel mai vechi document păstrat scris în limba română. Ea a fost descoperită în 1894 de Friedrich Stenner în arhivele din Brașov unde se pastrează și astăzi. Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către judele Brașovului Hanăș Begner a fost redactată probabil în 29 - 30 iunie 1521 la Dlăgopole (numele slav al orașului Câmpulung-Muscel). În scrisoare nu este menționată data, stabilirea acesteia făcându-se pe baza evenimentelor istorice descrise și a persoanelor implicate. Din acea vreme mai există și alte documente istorice privind campania de cucerire a Ungariei a sultanului Soliman al II-lea. Scrisoarea se încadrează în ansamblul istoric al relațiilor foarte strânse dintre negustorii sași din Brașov și cei din orașele din Moldova și Țara Românească. Numele lui Neacșu Lupu este menționat deja într-un document din anii 1510 -1512 în legătură cu un proces de datorii pe care îl avea cu negustorii brașoveni. Hans Benkner este cunoscut ca jude sau...
1 poezii, 0 proze
MNMarta Novice
Născută la poalele Apusenilor, ruptă la adolescență și dusă prin lume, cunoscînd alte popoare, trăind printre străini, mă întorc mereu cu dragoste acasă, adică acolo unde se vorbește românește. Întodeauna am fost și am rămas o Novice. martanovice@yahoo.com
2 poezii, 0 proze
LTLeonard Tuchilatu
"Despre feciorul meu, poetul Leonard Tuchilatu, se stie mai putin, pentru ca s–a stins de tanar. A scris si el, dar nu a mai dovedit sa scrie totul, murind, fiind rapus de o boala grea." (Nadeja Tuchilatu, mama poetului) A fost fratele poetei Leonida Lari "... Este unul din cei mai subtili poeți români din Basarabia, un mare poet român din secolul XX. Am fost prieteni, deși nu am mers cu el la vânătoare de lei și nici nu l-am biruit împreuna pe Humbaba. L-am cunoscut când s-a întors din Armata Sovietica, unde se și imbolnavise grav. Am discutat mult cu el despre poezie si barbație. Susținea că arta poetica este cea mai bărbată din toate manifestările omenești și tocmai de aceea poetul trebuie să decimeze necruțător formele (rimele), ritmurile, armoniile, influențele și metaforele prea frumoase. Am discutat mult cu el despre poeții moderni și poeții clasici. Hotărâse ca poezia este destinul lui dupa ce l-a citit pe Eminescu. Eminescu, spunea Leonard Tuchilatu, este torentul care înaltă...
3 poezii, 0 proze
FVFrançois Villon
François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...
38 poezii, 0 proze
MJMax Jacob
Născut la 12 iulie 1876, la Quimper, Bretania, Franța, într-o familie de evrei. Se înscrie la Școala Colonială din Paris, pe care o abandonează pentru o carieră artistică. Pe bulevardul Voltaire, împarte o cameră cu Pablo Picasso, care i-l prezintă lui Guillaume Apollinaire, care, la rândul său, îi face cunoștință cu Georges Braque. Devine bun prieten cu Jean Cocteau, Cristopher Wood și Amedeo Modigliani. Jacob a trăit cea mai mare parte a vieții sale în sărăcie, prestând tot felul de slujbe umilitoare. S-a convertit la catolicism în 1915, la șase ani după ce a avut o viziune cu Cristos. În 1921 pleacă în sătucul Saint Bennoit-sur-Loire, unde se claustrează într-o mănăstire benedictină. Rămâne aici până la arestarea sa de către naziști, în februarie 1944. Moare din cauza unei bronhopneumonii, în următoarele luni (5 martie 1944), în lagărul de concentrare de la Drancy, aproape de Paris. A fost poet, prozator, critic și pictor.
5 poezii, 0 proze
unde se strâng morții ca sa poată muri
de Hogiu Adrian
stau comod și-mi razăm ultimele cuvinte pe hârtii murdare cu idei de amator, culese de prin rănile[...]soldaților, din primul război antipolitică ceaușistă, presărat cu sare și piper. nu am tendința...
timpul
de Micțian Valeriu
am ajuns la dublul distanței unde oamenii își plâng morții acolo unde cei vii dor, amintirile se strâng ca niște pisoiași iubitori flămânziți după albul ochilor mei, alteori ca niște scântei ce-mi...
Lanturi de cer
de Alexandru Denghel
Trimit acum o raza des Din cerul ce luceferi poarta Si iti soptesc pe ne-nteles Si voi cersi o alta soarta Caci marea-n larg... Si ceru-n sus Zambeste mie doar din prag... Si totusi viata e-n apus....
Sum ergo Deus est
de octav semarian
Deși, pare incomodă, bârfa morții e la modă, căci subiectul pare-a fi, întru ordinea de zi. Nu e oră, nu-i minut, fără un deces trecut, pentru că e-n legea firii, scrisă-n soarta omenirii: pe om...
Născut nemotivat
de serban georgescu
Sunt ani deja de când eu-l cu care mă împăcam cel mai bine a plecat de la mine. Glumeam cu el despre moarte ... Dacă moartea mă va scăpa de bilele de plumb care îmi umplu capul când mă aștept mai...
Scrisori către tine
de Roxana Licu
Nu aş vrea să mă cufund în tristeţe, să-mi invadez creierul cu gânduri nesănătoase că nu aş avea dreptul la fericire, că nu merit sau că am greşit. Am greşit, da, am făcut alegeri greşite în serie....
Match-ul anilor 30
de Ghinea Nouras Cristian
La marginea orașului, într-o zonă cu vagi caracteristici urbane, se adună cam o dată pe săptămână o societate oarecum curioasă… Două duzini de jucători, cu alura micilor brute de categorie inferioară...
tălpile goale...
de Cristian Munteanu
Stau într-un tranșeu și aștept moartea. Plouă și mă chinui să-mi șterg sprâncenele pentru a nu fi luat prin surprindere. În răstimpuri, când obosesc, mă așez pe fundul tranșeului, ca și cum aș coborî...
Saadi
de lupu ionut catalin
Poveste dedicată acelui copil de suflet, purtat pe umărul drept, care îmi șoptește să rămân neschimbat. Pentru Anca. Ploua torențial. Apăsând pedala până la capăt, goneam ca un nebun fără a privi...
Nenăscuții oameni
de Alin Stelian Dobre
Opriți sângeroase secerători de ființe Ce despică și ale timpului semințe ! Opriți asaltul întunecat al morții Și dați ultima șansă luminii vieții. Ce fiară este câteodată omul Ce-și ucide-n fașă...