Poezie
Lanturi de cer
4 min lectură·
Mediu
Trimit acum o raza des
Din cerul ce luceferi poarta
Si iti soptesc pe ne-nteles
Si voi cersi o alta soarta
Caci marea-n larg...
Si ceru-n sus
Zambeste mie doar din prag...
Si totusi viata e-n apus.
Visul tau colinda nopti
Cu lanturi ce pe codri stau
Voi hoinari singuratati
Caci nu voi viata sa le-o dau.
Si lanturile mortii chem
Sa ma dezlege de pacat
Si voi sa vezi caci al meu semn
Ti se arata scanteiat.
T-imaginezi tu chip de astru
Cat de departe vom parea?
Vom suferi ne va durea?
Sau cerul cat e de albastru?
Pierzand tu vraja de amor
Ce din cer usor trimit
Ma faci tu gand ratacitor
Si-n dimineti...si-n asfintit?
Sau ma creezi doar ca sa fiu
Si nu contez cum trebuiesc
Dar pe suspinul tau cel viu
Promit sa cad imparatesc
Sa te alint o toata noaptea
Sa te cuprind sa iti cersesc
Iubirea mea , singuratatea
Si nu voi ca sa o strivesc.
Si nu aduci al lumii vers
Pe coaja de copac uscat
Si ne iubim,si iti vorbesc
Cum voi cadea pe inserat
Si vine seara si padurea
Isi strange lanturile ei
Cand te adorm si cu privirea
Si stam imbratisati sub tei
Si cade floarea teiului
Pe capul ce usor sedea
Si din inaltul cerului
Arunc o stea asemenea
Cum as putea sa o cuprind
Sa o alint,s-o strang la piept
Pe steaua ce o vad venind
Ce ma cutremura incet?
ooo,nu ai cum sa o cuprinzi
Decat atunci cand vei intinde
O mana moarta si-ai sa tinzi
Spre ancestralul din morminte
Care sunt reci si far de glas
Si se aprind din cand in cand
Si mai zambesc din ceas in ceas
Care se bucura cand plang
Si lunile si tot inaltul
Se vor aprinde-n asfintit
Cand ale tale maini si parul
Cadea-vor tot spre ostenit
Si codrul va fi luminat
De gandul meu ce liber zboara
Tu sa ma tii imbratisat
Cum o faceai odinioara
Cand eram doi copii pe cer
Si ma tineam de mana ta
Caci eu nu te-am uitat si sper
Sa te revad tot ca o stea
Sa ardem noaptea toata
Sa luminam indeosebi
Codrul vechi ca altadata
Sa nastem stele si perechi
Pe rauri negre si poteci
Sa alergam in somn adanc
Tu sa ramai...sa nu mai pleci
Si sa ma vezi in somn cazand
Si cad acum ca alta data
Imparatesc cu ti-am promis
Si voi cersi o alta soarta
Cu riscul mortii in abis.
Caci nu ma tem acum de moarte
Ci de viata grea ce-o duc
Eu liber in singuratate
Si nu stiu unde s-o apuc
De merg in cer voi straluci
Eternitati uitate-n timp
Iar in pamant voi amagi
Iubirea ce incerc s-o schimb
Si nu aleg,prefer sa stau
Si sa privesc de unde sunt
Codrul,caci pe el il vreau
Si in iubire ma afund
Care ma striga din pamant
Si ma vrea crescut din mare
Dar nu gasesc acel mormant
Si ratacesc uitat de soare
Si sorii zilei grea de azi
Dispar in univers finit
Si te privesc de sus cum cazi
Si ma dezleg de infinit
Spre a te prinde-n brate eu
Ferindu-te de rana grea
Devin eu muritorul tau
Si am sa mor asemenea.
Cand iti vorbesc atat de des
Si te cuprind cu geana lunga
Tu ma-ntelegi pe ne-nteles
Si ma consideri o naluca
Am fost un mort nemuritor
Acum sunt muritor si viu
Si secole am ars de dor
Doar langa tine ca sa fiu
Am aparut si m-am nascut
Din mare si din cer senin
Si tu nu m-ai recunoscut
Tu chipul pentru care vin
Sunt fiul noptii si al marii
Care te cheama pe vecie
Care straluce-n faptul serii
Care te vrea-n imparatie.
Sunt fiu din ploi si din abstract
Calatoresc pe nor sihastru
Ce va trai nemasurat
Pe bolta cerului albastru.
Dar nu m-ai vrut frumoasa rece
Si inimile ce rasar
Sunt stelele ce vor petrece
Amorul nostru ce-a-nghetat.
001.251
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Denghel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 659
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 128
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Denghel. “Lanturi de cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-denghel/poezie/13917258/lanturi-de-cerComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.