"un poem care tace" – 22526 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
SMSocol Ionut Dealmar Mihai
Sunt un poet incepator care incearca sa-si dea seama daca are talent...
2 poezii, 0 proze
GAGrigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
GDGeo Dumitrescu
Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București - d. 28 septembrie 2004) a fost un poet și scriitor român. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, impunându-se în lumea literară încă din primul an de studii. Debutează, în 1941, la doar douăzeci și unu de ani (cu placheta Aritmetică). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pușca, conținând poeme scrise între anii 1940-1943. Publicat după încheierea războiului, volumul (care purta inițial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însă cenzura îi interzisese apariția. A fost și un talentat gazetar, profesiune căreia i s-a dedicat încă din tinerețe, când a fost redactor la ziarul „Timpul”, apoi la mai multe ziare și reviste literare, printre care Flacăra, „Almanahul literar” (Cluj), „Gazeta literară” (devenită „România literară”). A mai colaborat și la alte publicații, începând cu „Vremea”, „Curentul literar”, „Kalende”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească” și continuând cu revistele...
59 poezii, 0 proze
ESErdei Sergiu
Am trecut prin focul mocnit al infernului, prin povara indelungata a agoniei si suferinta necrutatoare care cu cruzime si-a infipt pumnalul in inima mea. In aceste poezii mi-am deschis sufletul au reusit sa aduca lumina si caldura in viata mea inconjurata de intuneric si clipe reci. In privinta talentului meu consider ca sunt o piatra neslefuita, nu ma pretind un poet, mai degraba un muritor de rand care vrea sa traga un semnal de alarma privind lumea perversa, insensibila, egoista, superficiala si sadica in care traim. Dupa cum afirma demult apusul mentor "Friedrich Nietzsche":"Nu exista bine si rau, adevarat si fals... iubire si ura ci doar reactii si contrareactii la nevoile personale". Personajul meu se identifica cu societatea actuala, dar totusi sunt in contrast cu ea fiindca m-am nascut in epoca gresita.
16 poezii, 0 proze
MPMircea Pavelescu
Nepotul lui Cincinat Pavelescu, Mircea Pavelescu (n. 14 octombrie 1908 - d. 1980) a fost și el un poet român. Alături de Tașcu Gheorghiu și Virgil Teodorescu a fondat revista de avangardă ”Liceu”, dar influența acestei perioade e mai degrabă subtilă asupra poeziilor din volumul de debut ”Pasărea Paradisului”, volum caracterizat de G. Călinescu drept «o poezie fantezistă firească și grațioasă, adevărat jurnal de bord liric, străbătut de o ștrengărească melancolie». În acest volum se simte și influența lui J.M. Levet Outvards și Louis Brouquier. Mircea se apropie de epigramă și e de presupus că își încearcă pana și talentul în catrene adresate cel puțin unuia dintre dânșii. Rezultă o luptă epigramatică în care el trebuie să facă față singur săgeților trase de cei doi versați și deosebit de talentați înaintași ai săi, Cincinat Pavelescu și Ion Pavelescu. La 26.10.2002, orele 12, la Casa de cultură din Râmnicu Sărat și apoi – peste câteva ore - în Sala de ședințe de judecată a...
1 poezii, 0 proze
BGBogdan Gagu
Artur Silvestri: "Prin ceea ce se cunoaste dintr-o creatie fara indoiala mai ampla, poezia lui Bogdan Gagu pare a fi ,dincolo de un aer ” deceptionist” izbitor , expresia unui suflet zbuciumat , terorizat de sfarsitul inevitabil ce se evoca pretutindeni cu o staruinta de vremuri apocaliptice. Poet al unei singure teme , el a dat totusi cateva exemple de literatura adevarata precum in memorabila poema ” cum murim”." Daniel Corbu:"Extrem de bogate în idei, afisînd un tragism autentic si un stil original." Iulian APOSTATU:"Bucuria nereținută că în Bogdan Gagu am descoperit un poet. Autentic, temerar, percutant prin idei și imagini, teribilist uneori, pentru că, vorba lui, „mă plimb pe magheru/ mănînc forneti și fumez că sunt baștan între aurolaci/ sunt tare de tot”. Felicitări, Bogdan Gagu! Și o tragere de mînecă la cei 24 ani: atenție la talantul ce vi s-a dat, să nu vă-nghită vedetismul de trecătoare modă!" INONI... "I" - INDESCIFRABIL... ce scriu sunt niste randuri goale care au NIMIC...
338 poezii, 0 proze
GBGustavo Adolfo Bécquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
9 poezii, 0 proze
Gustavo Adolfo Becquer
Gustavo Adolfo Domínguez Bastida, cunoscut ca Gustavo Adolfo Bécquer (a adoptat acest nume după modelul fratelui său, pictorul Valeriano Bécquer) (n. 17 februarie 1836, Sevilla - d. 22 decembrie 1870, Madrid) a fost un poet și narator spaniol, aparținând romantismului târziu.S-a născut în Sevilla ca fiul pictorului José Domínguez Insausti, care își semna lucrările José Domínguez Bécquer, după numele de familie al bunicii sale. Mama poetului se numea Joaquina Bastida de Vargas. Pe linia paternă era descendentul unei familii de nobili flamanzi, Becker o Bécquer, care practicau comerțul și care s-au stabilit în capitala andaluză în secolul al XVI-lea. O dovadă a prestigiului lor este faptul că aveau drept de înmormântare într-o capelă a catedralei din Sevilla, încă din 1622. Casa sa natală nu mai există. A fost botezat în parohia San Lorenzo Mártir. Tatăl său a fost un pictor costumbrist andaluz, iar atât Gustavo Adolfo, cât și fratele său Valeriano, erau foarte talentați la desen. Dar...
0 poezii, 0 proze
JTJean Toomer
Jean Toomer (1894-1967), recunoscut ca unul dintre poeții inovatori ai anilor ’20, a ridicat pe culmi noi expresia artistică a negrilor americani. Tatăl lui fusese negru născut liber, iar Eugene, de unde provine prenumele Jean, a fost doar mulatru. Jean Toomer a fost unul dintre cele mai proeminente talente ale renașterii negre. Printre scrierile sale, cea mai de seamă este Cane (1923), un volum de poeme, povestiri și schițe. La aceasta s-au adăugat piese de teatru și multe alte poeme și povestiri care relevă idealismul rasial și democratic.
7 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
un poem care tace
de Ștefan Petrea
nimic nu se vinde fără un strop de adevăr înăuntru țigara ta și mai erau pe acolo îngeri gustoși și dumnezei înalți, de piatră clipe sub cinci, repetând repetenția întru un dumnezeu de marmură în...
acesta este un poem care tace
de cezara răducu
te strecori sub rană detaliu tandru și inconștient îmi ești ne apropiem tristeți uitate râzând înmuguresc mă împletești cu pietrele suntem două mitologii trecând peste ape
Clișeu54: liniște ascunsă
de Ottilia Ardeleanu
Uneori, marea poate fi atât de liniștită în epiderma ei lunecoasă, tatuată de navigatori și de corpuri în deux-pièces ori altfel. Cu geamandurile adulmecând, pare a fi într-o iubire color cu...
Încă o carte de Amos Oz, tradusă în limba română, apărută în colecția de autor ”Amos Oz” la Editura Humanitas
de marlena braester
Categorie: carte Titlu: Aceeași mare An apariție: 2021 Ediție: I Format: 13x20 cm ISBN: 978-606-779-807-4 Colecție: Seria de autor Amos Oz Domeniu: literatură Autor: Amos Oz Traducere din limba...
Tiv de ianuarie 2026
de Erika Eugenia Keller
hai să scriem anul 2026 ca pe o rochie croită pe podeaua poeziei, cu acele prinse între buze și cu râsul nostru scăpat pe sub masă să-l tăiem dintr-o mătase care știe ce-a fost, dar nu se mai agață...
Transferul senzatiilor dintr-un simt în altul
de Corneliu Traian Atanasiu
Despre tehnica transferului senzației dintr-un simț în altul ( sense-switching ), Jane Reichhold spune: „E simplu să vorbești de un aspect senzorial al unui lucru și apoi să-l transferi unui alt...
Poemul care se scrie singur
de Daradici Ladislau
Mi-a murit umbra și nu e nimeni să mi-o-îngroape, mi-a murit ploaia și niciun nor nu vrea să-i fie vad de ape; până și moartea mi-a murit, e zare altui răsărit. (Nicolae Băciuț, Moartea morții)...
Costin Tanasescu, un faraon printre postmoderni
de Paul Gorban
Când pe șoselele orașului, la orele de vârf ale zilei, trec fumegând în coloană ca furnicile mașinile care scot un zgomot ce te face să urli la chipurile de nailon de pe blocurile înfășurate în...
Claudiu Banu si resurectia prin nostalgie
de Bogdan Geana
Claudiu Banu este un vizionar, un mare regizor al propriilor sale himere, pe care reuseste sa le prezinte cu un ochi extrem de populist, si de aceasta data nu ma folosesc de acest termen in valentele...
Abia-ntelese, pline de-ntelesuri (2)
de Corneliu Traian Atanasiu
Tensiunea reticenței Ceea ce se observă, chiar fără a adînci contactul cu textul unui haiku, este diferența dintre codul retoric agreat în poem și acela acceptat în vorbirea îngrijită, literară sau...